Maraton

El are mîinile calde…

Spunem cu toţii că ne dorim să fim mai liberi, dar, de fapt, tînjim după sentimentul de a şti că aparţinem cuiva… Cel puţin, eu mă consider fericită pentru că azi, îi aparţin.

 

L-am cunoscut acum 4 ani şi 5 luni… Totul a inceput de la un mesaj. Şi dacă nu răspundeam acelui mesaj? Mai scriam eu acum această poveste? El a adus un pic de haos în viaţa mea, haos din ăsta binevenit într-un mediu prea organizat sau poate le-a pus pe toate la loc într-un mediu prea dezordonat. Cu el am învăţat că iubirea nu se cumpără, dar se plăteşte scump. Cu el am învăţat că uneori e ok să laşi cearta nerezolvată pentru a doua zi. Îl iubesc pentru că orice s-ar întîmpla, cînd ajung în braţele lui, totul e ok. Îl iubesc pentru cum la cîteva minute după ce mă gîndesc la el, pe ecranul telefonului îmi apare numele lui. Împreună cu el am aflat că trecerea timpului poate face bine relaţiilor.

 

E uimitor cum un om poate să vorbească cu inima mea fără să rostească un cuvînt şi niciodată nu voi putea să explic ce aud cînd nu spune nimic. Poate e dragostea, poate dorul… Mereu mi-i dor de situaţiile în care noi suntem protagoniştii momentului! Ce frumos e în braţele lui! Sîntem unu. Şi dacă e cineva cu care să mă potrivesc, el e acela. E totul pentru mine. Îmi amintesc de el, îmi amintesc de prima noastră întîlnire. A fost de-ajuns o privire ce n-o pot uita. Tot ce am construit pe parcursul acestor ani îmi provoacă o tahicardie nebună. Probabil ţin prea mult la ce avem, de asta…

 

Avem o relaţie frumoasă care poartă cu ea un sentiment ce nu dă pace sufletelor noastre. El are mîinile calde, e puternic şi mă ridică în braţe, are principii, cîteodată spală vesela, îmi dă haina cînd mi-i frig, el îmi iarta gafele, mă pupă pe frunte, are poze cu mine, tace cînd eu spun tîmpenii, în magazin cheltuie ultimii bani pentru M&M’s, nu mă petrece întotdeauna, dar întotdeauna mă întîlneşte, el îmi va da numele de familie, îmi va face copii, el vrea să-mi schimbe viaţa şi eu pentru asta îl iubesc. Împreună obstacolele capătă dimensiuni neînsemnate, iar viitorul – contururi bine definite. Îl iubesc pentru că noaptea mă ţine protector în braţe pînă adorm. Şi îmi doresc toată viaţa să beau cafeaua de dimineaţă cu el, să îmi încheie fermoarul la spate dimineaţa şi să îl descheie seara.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 13