Maraton

Eram facuta una cu pamantul in fiecare zi

Atitea istorii de mame batute, de sotii abuzate… eu nu-s nici una din ele, eu inca nu am obligatii.

 

Am fost intr-o relatie aproape 5 ani. Traiam in Europa … cum s-ar spune : freedom everywere … nu e chiar asa …

 
La inceput … ca la toti, era totul “roz si inimioare”, dragoste mare si infinita. El, atit de atent, de indragostit, perfectiunea intruchipata. Pina intr-o seara, de Revelion, cand, dupa numeroase glume destul de ofensatoare la adresa mea (facute de el, evident, in prezenta prietenilor sai) “am indraznit” sa-i spun ca nu e frumos ce face si sa refuz sa mai plec undeva. De fata cu mama sa, care imi repeta “rabda draguto ca el e asa”, m-a tirit cu forta in masina si cu o viteza incredibila la pedala si la cuvinte mi-a dat de inteles ca-s o proasta, o buna de nimic si sa fiu atenta la ce fac si ce spun ca de nu … X.

 
Atunci a sunat primul clopotel la mine; dar era prea slab ca sa il pot auzi. Dupa acea seara au urmat 3 ani de umilite psihice impresionante … esti o proasta, o mofturoasa, nu e cum vrei tu, eu fac totul pentru noi, tu, in schimb, nu esti in stare de nimic, nimeni nu are nevoie de tine; injuraturi ce curgeau neincetat la fiecare cuvant al meu ce era considerat discordant cu opiniile sale – atotfacatorul si atotputernicul.

 

Parca eram paralizata. Eu care eram atat de razboinica in lupta cu apararea drepturilor femeilor, abonata doar la bloguri feministe, eram facuta una cu pamantul in fiecare zi; si cel mai rau e ca eu chiar ma consideram mereu unica vinovata (cum zicea el).

 
2 luni in urma. Dupa o zi intreaga de cearta incercam ca o proasta sa il cuprind si sa-mi cer scuze (pentru ce pi..a masii?). M-a apucat cu forta de par si mi-a “uns” vreo cateva palme peste fata; incepuse sa ma traga pe jos; am pus fata la podea si imi ceream ca o nebuna iertare; simteam ca nu o sa ramana nici o particica vie din mine… urla ca ma omoara. Nici eu nu stiu cum am reusit sa ma zmulg din mainile lui si sa ma inchid in baie. Am adormit tot acolo, pe jos. Dimineata m-am trezit cu fata umflata, o durere insuportabila in spate…
 

Multumesc lui Dumnezeu ca in orasul in care traiesc exista o asociatie pentru femeile maltratate la care m-am adresat chiar a 2 zi… m-au primit, m-au sustinut si m-au facut sa inteleg ca nu trebuie sa suporti un monstru!

 

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 13