Dragă redacție

Eram o cină savuroasă, aveam prea multă dragoste de viață

Niciodată, ziceam eu cândva.

Niciodată nu o sa mă căsătoresc cu un bărbat agresiv, sunt sigură că am destulă înțelepciune și inteligență, experiență, să nu cad pradă unei relații abuzive, nesănătoase. Trecusem deja peste relații cât fericite, atât și mai puțin plăcute. Am învățat cum e când partenerul tău abuzează de forță fizică sau consumă excesiv alcool sau este infidel.

Am avut experiențe de comunicare cu oameni traumați psihic și femei necăjite. Am crezut că am văzut, auzit, citit, despre cele mai imposibile mizerii ce se pot întâmpla unor oameni buni. Informat, deci înarmat. Mai mult ca atât, Dumnezeu mi-a dat drept prieteni, oameni deosebiți, înzecit mai inteligenți, înțelepți, pur și simplu, FANTASTICI. Oameni la care știam că pot apela în caz de… Eram sigura că dispun de toate uneltele necesare de a nu deveni victima unei relații toxice.

De ce toxice? Pentru că în aceste relații monstrul poarta o mască și te otrăvește pe ascuns, își infiltrează toxinele încet, încet, puțin câte puțin, zi de zi. Până când, ca în filmele de groază, monstrul e mult mai aproape decât crezi tu și victima ești chiar tu, dar o vei afla mai târziu, în cel mai ultim posibil moment. Doar atunci când ești paralizat, cu ultimele rămășițe ale minții, cândva lucide, începi să conștientizezi că doar tu însuți poți fi propria salvare. Lumea ta niciodată nu va mai fi la fel.  De altfel, nici tu nu o sa mai fi vreodată la fel.

Nu mâncasem de 4 zile, era o agonie, credeam că înnebunesc.

Plânsul fiului mă trezește din dialogurile din cap.

– Stai un pic, ce oră e?

Doamne, e bine trecut de după-amiază și eu încă mai sunt în pijama, încă nu mă spălasem pe dinți, dar deja cred că făcusem mii de pași prin casă, haotic apucând ceva în mână… Automat puneam dozajul de lapte în sticluță, eu nu eram aici, eu eram la mine în cap, eu nu puteam înțelege de ce eu simt atâta stres, frică, disperare. De ce îmi vine să-mi iau lumea în cap, copilul în brațe și să dispar. Să fiu cât mai departe de locul în care mă aflu…

Aveam de toate, ca în acea postare care circula prin rețelele sociale, cu lista fericirii: dacă ai un acoperiș, dacă ai ce mânca, familie, toți sănătoși, bla bla bla, ești om fericit. O știm cu toții , da? Păi să știți că în această listă lipsește cel mai important punct: Emoțiile tale sunt sănătoase. Pentru că dacă emoțiile tale s-au îmbolnăvit, nimic nu mai are sens. Nu mai simți nici gustul mâncării, nici adăpostul, nici acoperișul deasupra capului.

Google, google, simptome, situații, stai! Ce test interesant… Te afli într-o relație toxică, ești supus manipulării emoționale… Fugi… Eu auzisem de manipulare, de NLP, despre tactici psihologice, fiind specialist cu diplomă în jurnalism și științe ale comunicării, auzisem multe despre cum poți manipula cu oamenii, opiniile, părerile lor. Însă acest fenomen pe care l-am descoperit era unul cu totul și cu totul aparte.

Manipularea emoțională, dar mai bine zis abuzul emoțional, este un monstru care treptat îți cioplește din personalitate, te trișează să crezi că lucrurile sunt firești, că se mai întâmplă neînțelegeri și pe la casele mari. Te face să crezi că mai ții mâna pe puls, când, de fapt, tu deja nu mai ești tu.

E deja un an de când știu că nu port nicio vină pentru ceea ce mi se întâmplă timp de 6 ani. Am fost mințită cu lumânări sub cerul înstelat, cu mii de trandafiri, cu dineuri romantice, cu afecțiune, grijă și, cum credeam eu – dragoste.

– Dacă mă iubești – ai încredere în mine. Așa mi-a spus…

Realitatea era, însă, cu totul și cu totul alta. Eram o cină savuroasă, aveam prea multă dragoste de viață, prea multă afecțiune, eram prea puternică, prea vivace. Aș vrea sa știți că ținta numărul unu sunt oamenii puternici și frumoși, oamenii de succes. Pentru că anume ei reprezintă dineul cel mai savuros pentru un abuzător, manipulator emoțional. Acest abuz psihic are drept scop să scurgă până la ultima picătură energia vitală din victimă, pentru a satisface apetitul unui alt om psihic dereglat, care supraviețuiește doar dat fiind faptul că se hrănește cu emoțiile altuia, mai sănătos, mai puternic, mai de succes. Virtutea acțiunilor monstrului este să domine asupra victimei, să o lipsească de tot ce o difinește ca personalitate – cariera, independența, prieteni, viață socială, de tot ce e mai drag.

… lumânări, tandafiri, Barry White…

Autostradă și tu în mașină care se mișcă cu 200km/h.  El strigă, orbit de propria nebunie, de un nou scenariu paranoid, născut de psihicul nesănătos.

Iar tu? Tu, pur și simplu, nu ai unde fugi… Vocea ta calmă, de nerecunoscut, ca o înregistrare audio.

– Oprește, te rog, mașina… Oprește. Te rog. Mașina…

Era a treia zi după înmormântarea lui tata… Crezi că am fugit? Am plecat? Nu… Pentru că eu nu mai eram eu. Nu mai eram eu și o să mai fie nevoie de mult timp, pentru a mă trezi, pentru a lipi înapoi tot ce mi-a a fost cioplit.

 

Text: Anonim

Foto: Hadis Safari/Unsplash

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 12