Dragă redacție

Eram uda în spate și mă uitam la drum, să nu o ia cumva în altă parte

Citesc multe istorii ale femeilor și copiilor care au trecut prin abuz fizic/ moral. Am și eu 2 istorioare, una proprie și una aflată acum recent, printr-o destăinuire cu persoana apropiată. Aș dori, desigur să rămân în anonimat, fiindcă nu am curajul necesar și plus la asta nu vreau să intimidez și persoana respectivă.

Istoria mea

Cu 2 ani în urmă la Spitalul Sf. Treime am avut o intervenție chirurgicală (amigdalectomie). Fiind studentă la Chișinău și familia departe, m-am descurcat singură, când venise momentul externării din spital am comandat un taxi la 14999, să mă ducă la căminul unde locuiam. De la început când am ajuns în stradă la mașină mi s-a părut straniu că șoferul îmi sare cu replica „ați întârziat și mă duc la altă chemare, dacă doriți mergeți cu mine și apoi vă las pe drum unde va trebuie”, eu fiind mai insistentă și supărată fiindcă nu întarziasem deloc, de fapt, până la urmă, ca prin minune, totuși domnul după ce m-a „investigat” a zis să mă urc în mașină și mergem.

Ok, mă aranjam pe bancheta din spate cu bagajele, la care el, pe neașteptate pentru mine (cu un alt ton, parcă mai prietenos), îmi zice să mă așez pe scaunul de lângă șofer, lângă el. Eu, fără să bănuiesc ceva, mă așez la locul respectiv, la care mai primesc o replică „poți să lași haina de deasupra” (eram în geacă de iarnă, era ianuarie). Eu doar mi-am deschis fermoarul la geacă să nu-mi fie prea cald.

Deci am pornit, din senin domnul șofer, cred vârsta trecută de 40, începe să vorbească. Nu mai țin minte cum s-a ajuns la câteva fraze – dacă sunt singură, nu am un prieten/iubit (eu fiind recent după o despărțire dintr-o relație care a durat 5 ani) nu știu de ce am răspuns cu dispreț „nu am și nici nu am nevoie” (după asta mi-a părut rău de cuvintele pe care li-am zis, mă gândeam că mai bine nu răspundeam și-l ignoram). După răspunsul meu, el, cu o oarecare ironie sarcastică îmi zice „te-a lăsat poate că nu ești bună în pat, știi că asta contează mult, daca nu-i dai găsește în altă parte”. Eu am încremenit, dar încercam cumva să-i răspund cu dispreț. Zic „domnule, fiecare relație e în felul său și cu probleme diferite”, la care a urmat „uite, putem să fim prieteni până îți găsești pe altcineva, așa pe ascuns câte o seară, că știu voi femeile aveți nevoie, să nu duci lipsă, eu te asigur că nu-ți va părea rău și când ai nevoie apeleaza-ma”.

Eram uda în spate și mă uitam la drum, să nu o ia cumva în altă parte, tremuram și aveam o silă față de el, dar i-am zis, încercând să nu-mi tremure glasul „nu am nevoie, căutați pe altcineva”. Eram cu ochii țintiți în față și priveam spre drum, încercam să nu-l privesc cumva, apoi el începe „am avut odată o clientă care la o bucata de noapte mi-a zis să o duc (nu mai țin minte unde) și pe drum îmi spune că nu are bani să-mi plătească, dar îmi face un sex oral în loc de bani, tot de la voi, de la medicină”. Eu simțeam tot ce îmi spunea că niște apropouri și am răspuns îndată „stați fără griji, eu bani am”, țin minte și acum că eram la ‘Pticică’ și mă uitam la drum, aveam frică să nu mă ducă undeva, eram toată uda în spate și tremuram, mă luase frica, dar încercăm să mă țin serioasă și să-l tratez cu dispreț, ca să tacă odată.

Ajungând în față căminului îi dau banii (mi-a luat cu 5 lei mai mult) și, cu bagajele care le aveam, am fugit mai repede în cameră, aveam norocul că era vacanță de după sărbătorile de iarnă și colega mea de cameră era acasă. Eu m-am așezat pe patul meu și am început a plânge. Când mi-am lăsat haina era udă, încă tremuram. Mi-am sunat prietena cea mai bună, i-am povestit tot și soțului acesteia și am cerut un sfat. În acel moment eram gata să sun la 14999 sa depun o plângere sau la poliție, dar soțul prietenei mele mi-a zis că îmi fac doar mie drumuri și probleme că nu se va rezolva nimic.

Peste o săptămână, pe un portal de știri, văd un articol despre aceasta agenție de taxi 14999 că o femeie a depus plângere pentru că șoferul nu o ducea unde trebuie și cu greu, prin isterie, îl oprise undeva pe strada și ieșise. Femeia avea soț pe care îl anunțase și acesta făcuse și scandalul în presă. M-am simțit mai bine că totuși pedeapsa vine la acești oameni. Dar prima dată în viață m-am simțit neprotejata, prin faptul că nu sunt într-o relație sau căsătorită, mi-am dat seama că în societatea noastră e greu sa fii femeie îndependenta, care își ține singură piept în toate.

Prietena mi-a dat sfat, dacă mă mai urc în taxi sa nu mai zic că sunt singură că să nu se mai dea cu apropouri la mine. Eu de atunci nu mă mai folosesc de serviciile taxi a acestei agenții și, în general, încerc să evit acest tip de transport.

Și părinților nu li-am povestit, nu doream să-și facă griji pentru mine. Mă bucur că nu s-a desfășurat totul mai rău, dar cred societatea noastră evoluează foarte prost la acest capitol.

Istorioara 2 (povestită de un om apropiat, băiat 24 ani care vreau sa rămână și acesta anonimat)

Prin discuții în ultimele luni, depănând amintirile despre școală, Andrei (nume inventat) îmi spune „la gimnaziul internat din Orhei, când eram prin a 7-a sau a 8-a, eu plecând, ca de obicei în weekend acasă la parinți, mă întorc luni la ore și când colo aflu despre un scandal în școală.

Totul s-a început de la confesiunile unui băiat colegului său, spunându-i că în weekendurile când nu-l poate lua acasă părinții (băiatul din familie vulnerabilă) îl ia unchiul cu mașina și acesta câteodată îl pune să îi sugă penisul. Colegul băiatului respectiv, care auzise acestea, multă minte nu-i trebuia, îi strînge pe câțiva din băieți (erau în camere câte 8-10 băieți) și îl pun pe acesta să le sugă și lor penisurile și careva l-a și penetrat în fund (sex anal) și-au bătut joc de el. După câte am înțeles aceasta istorie a rămas în școală, nu știu dacă a ajuns măcar la urechile directorului, nu a fost sesizat nimeni din asistență socială sau poliție. Am rămas îngrozită de aceasta istoriară și mă gândeam câte se mai întâmplă și la orfelinatele de copii, dar noi nu știm și nu vom ști. Această școală din Orhei nu mai activează de mult.

P.S. Nu vreau să mă remarc cumva și nu va scriu pentru a afișa neapărat aceste istorii, e după propria dvs dorință, am vrut doar să mă împărtășesc cu acestea, cu gândul că, afișând aceste istorii, măcar cu ceva soarta unui om poate se va schimba și va prinde curaj să nu mai tacă.

 

Text: Anonim

Foto: Amaury Salas

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 13