Maraton

Eu cred ca m-aș face psiholog…

Domeniul psihologiei umane a fost și va rămîne mereu pentru mine un teren captivant, enigmatic, plin de nou, unde mereu este loc de săpat, de aflat, de descoperit…

Visez la un cabinet însorit, cu mult verde, o mică bibliotecă cochetă, rafturi pline de cărți și reviste inovatoare. Iar pe pereții de un albastru sau verde pal, tablouri cu felurite scheme în rămi, inventate si testate de mine pe propria mea clientelă. Scheme de comportamente, triunghiuri patologice, atașamente false…

Pas mal! ar zice maică-mea, fostă profesoară de limba franceză, plecată ca sute de mii de alte femei in Italia la munci la începutul anilor 2000, cînd în casă se pregăteau să meargă la facultate, la distanță de doar un an, scumpii ei copii.

Dragostea mea cea dintîi, semănată în gene de mama a fost, este și va fi limba franceză. Micile cărțulii cu fragmente din Les Miserables de Victor Hugo, soarta micuței Cosette și a bravului băiețaș Gavroche au fost pentru mine atît de impresionante și formatoare, încît le țin minte și astăzi copertele de un galben stins si de un roșu aprins, desenele alb-negru si titlurile mari scrise cu alfabet chirilic la mijloc. Nu aveam mai mult de cinci sau șase ani pe atunci, iar în casa noastră aceste cărțulii erau răsfoite și comentate frecvent.

Anii treceau, veni școala, gimnaziul, liceul, iar aceasta pasiune pentru limba si literatura franceză se amplifica, capatind cu fiece an proportii grandioase. Emoțiile olimpiadelor raionale, județene, republicane… tot acest amalgam de trăiri și acea placere produsă de lecturile in original ale clasicilor francezi nu putea fi comparată cu nimic. De aceea, cînd veni timpul facultății, nici nu se ivi măcar dilema alegerii, era clar din start, definit în minte și în cuget că Facultatea de Limbi și Literaturi Straine a USM, Specialitatea Limba si literatură Franceză era drumul meu just, calea mea spre succes.

Inmatriculată la buget, mîndră că am reușit la examenul de admitere, m-am ales și cu o a doua iubire pe lingă franceză -limba engleza, cea care mă trezea uneori din reveria mea bovaristă și-mi arăta partea pragmatică a lucrurilor. Țin să-i mulțumesc pentru aceasta unei dulci și adorabile ființe și doamne pe nume Margareta. O profesionistă de o tandrețe aparte.

Făceam ceea ce imi plăcea și asta conta. Franceză și engleză. Asta știu să fac și azi. Doar că accentele s-au schimbat, ceva s-a produs după ce am revenit de la un stagiu cu bursă de un an de la Geneva. Profesoară nu mai sunt demult. La moment am un job administrativ, mă ocup în mare parte de publicul studios, orar și conexiuni între profesori și studenți. Dacă regret? Dacă sunt mulțumită? Și da, și nu…

Într-o bună zi m-am trezit însă că vreau să învăț ceva nou. Fiind intr-un permanent tête-à-tête cu adulți, tineri si copii de diferite vîrste si categorii sociale, aceasta nevoie a apărut cumva imperativ.

Utilitatea psihologilor in societatea noastra devine incontestabila, e o nevoie acută si acest lucru se face deja resimțit. L-am resimțit pe propria piele, după citeva ședințe (doua sau trei) de acum cîțiva ani și una mai recentă, de acum cîteva luni.

Doar că… spre regret și nu înțeleg de ce, oamenii, mai ales în Moldova nu vor să-și cultive această practică de a merge regulat la un psiholog. Iar un domeniu atît de interesant și benefic ființei umane, rămîne undeva la periferia necesităților cotidiene sau nu se înscrie în nicio listă.

Aștept deja replici de genul ”Într-o țară saracă unde oamenii abia de reușesc sa-și acopere nevoile primare, e ridicol și iluzoriu să te faci psiholog” sau ”ia-te în mîini, gîndește pozitiv, fă yoga și citește-l pe Osho”…”fii propriul tău psiholog”.

În asemenea circumstanțe, visul meu rămîne doar la faza de vis. Urmează să-mi construiesc un plan de acțiune, să caut și să aplic pentru formarea necesară și sper să-mi reușească peste ani să ofer consultații celor interesați. Sa-mi creez cel puțin o platformă performantă…dacă cabinetul însorit va întîrzia să apară. Sau ambele.

Text: Cristina C.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 24