Maraton

Faraonii bunicăi

De la bunica am aflat pentru prima oară semnificația cuvântului faraon. Atâta iubire și tandrețe și tot ce își poate dori un om în expresia cu care ne întâlnea – Faraonii bunicăi J.

 

Bunica  povestea întotdeauna cu mare drag despre timpurile în care orașul Cahul era al cucoanelor și domnilor și cum se îmbrăcau ei și cum purtau ele mărgele. Întotdeauna. De atunci, când eram mică și auzeam istorii și mă uitam la fotografii, m-am îndrăgostit de povestea anilor tinereții bunicăi.

 

Era o leoaică plină de foc și de ochi verzi, care scânteiau când cineva dintre noi sau dintre ei (părinții) îndrăzneau să nu fie de acord cu ea. Sau atunci când era fericită pentru că Ionică (bunelul) se învârtea în jurul ei.

 

Îmi amintesc cu mai mult decât iubire de ea. De multe ori mă prind că acționez exact cum făcea ea sau mă uit pe sub sprâncene la oamenii care nu știu de ce par suspecți.

 

Când eram prin clasa a V-a am scris o compunere despre război. Era foarte plictisitor să scrii despre asta pe timpurile acelea. Și brusc mi-am amintit de picioarele bunicii, care erau calde în permanență. Ce legătură are asta cu războiul nu știu, dar acele picioare calde și permanent disponibile să ne găzduiască miroseau a siguranță și a acceptare. Eram mulți nepoți și fiecare dintre noi avea loc să pună capul în brațele ei, pe picioarele ei și să asculte povești despre viață.

 

Bunica nu știa să citească rusește, cum zicea ea. Și era mândră de asta.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 13