Copii

Fuga

Hoinarind prin supermarket, pentru a ne umple cosul in stilul unei seri de week-end: mama cu bere si pestisori sarati, copilul cu Coca-Cola si alte nebunii, de care voi nu trebuie sa le cumparati copiilor vostri, Ilinca imi spune ca nu vrea chipsuri, ca vrea nu stiu ce snackuri.

– Tie iti plac astea? o intreb eu surprinsa.

– Da, mami, demult! Tu nimic nu stii despre mine. Iti voi face o lista cu ceea ce imi place…

– …

De fapt, da. Noi stim prea putin despre oamenii cu care ne impartim viata. Dar de unde sa stii? De la 7.30 dimineata pana la 8 seara noi ne aflam in dimensiuni diferite, noi vorbim limbi diferite, noi radem de lucruri diferite si ne suparam diferit.

Seara cand ne intalnim, totul e in fuga. Lectii in fuga, discutii in fuga, suparari in fuga, imbratisari in fuga. In toata aceasta fuga, impartita in obstacole peste care trebuie sa sari, vrei sa fugi si pentru tine, un cerc-doua.

Ce sa faci ca sa nu fugi? Nu stiu. Uneori chiar inteleg ca imi place sa fug. Sa descopar in supermarket ca fata mea are niste gusturi despre care nu stiam. Sa fiu surpinsa in fiecare seara cu lucruri noi si necunoscute. Sa am despre ce o intreba si mii de feluri de a o descoperi. Apoi, s-o las enigma. Pentru ca fiecare are dreptul la o parte de umbra. Chiar si copiii nostri.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: May, 24