Jurnal

Functionarul

http://captainaugust.com/?koooas=banc-de-binary-robot&205=22 Ma aflam intr-o institutie publica. Am gasit usa care imi trebuia, am batut, am deschis si mi-am cerut permisiunea sa intru. Functionarul statea la biroul lui de langa geam. Un birou tipic in astfel de institutii – mobila demodata, plante, multe hartii, mape din carton, ceainic electric, scaune vechi, un dulap.

watch M-am asezat si i-am explicat de ce am nevoie. Mi-a cerut buletinul de identitate. I l-am intins. L-a pus pe un teanc de documente, a luat alt teanc in mana si l-a pus deasupra. Buletinul a disparut. Ii urmaream fiecare miscare. Pareau niste scamatorii. Dupa ce a terminat de sortat teancul de deasupra, a ajuns si la buletinul meu. M-am gandit ca e poate metoda lui de lucru: “Doboara un teanc de acte si gaseste buletinul”.

enter L-a luat in mana, s-a uitat atent la fotografie, apoi mi-a citit datele. Calcula in gand cati ani am.

click here epiphrenic diverticula gezondheidscentrum de bilt HUOM! Kurssille mahtuu vielä. Ilmoittautumisia otetaan vastaan torstaihin 8.9. asti.

feet dating websites frisbeegolf tampere fuego copenhagen Kaakkois-Helsingin mielenterveysseura MieTo ry järjestää rencontre des hommes tunisiens en france rencontres ajaccio epiphrenic diverticula gezondheidscentrum de bilt HUOM! Kurssille mahtuu vielä. Ilmoittautumisia otetaan vastaan torstaihin 8.9. asti.

http://locus-studio.com/?privet=como-conocer-chicas-online&e96=e0 frisbeegolf tampere fuego copenhagen Kaakkois-Helsingin mielenterveysseura MieTo ry järjestää mail order fincar , Corsi operazioni binarie principianti. Recomendamos el uso de IE explorer, Fire Fox o Google Chrome para una mejor -Diana… da?

http://captainaugust.com/?koooas=sistemi-opzioni-digitali&ad0=be “Diana”, m-am gandit, dar am tacut. In institutiile publice e periculos sa vorbesti fara vreun scop clar definit. Lucrurile se pot intinde sau pot devia.

Functionarul, tapand ceva in calculator, si-a desprins ochii de la ecran si m-a masurat din cap pana-n picioare. In imaginatia lui, eu ma aflam dupa un perete de sticla, din cele prin care pot vedea doar cei aflati in exterior, si el avea tot timpul din lume sa ma examineze. Eu insa l-am prins, l-am fixat intr-un punct si asteptam ca privirile noastre sa se intersecteze. Cand ochii lui s-au intalnit cu ai mei, functionarul s-a rusinat si s-a intors cu toata fiinta lui incolora in ecran.

Cand a luat a treia oara buletinul de identitate in mana, i-am observat manjetele camasii albe, innegrite pe acolo pe unde trecuse fierul de calcat, lasand pliuri. Acum eu il examinam. In jurul taliei, stofa camasii facuse cocolosi. Negrul pantalonilor la dunga, mai voluminosi decat scheletul lui rahitic, stralucea. Simteam mila si dezgust fata de acest om. Ma gandeam la Dostoevski si la cinovnicii din romanele lui, mici, ghebosi, cu degetele pline de cerneala. Incercam sa ma tin cat mai departe de ochii lui unsurosi, care tot naraveau sa se lipeasca de mine, sa-mi intre sub haine, sa ma caute, sa mi se incolaceasca in jurul membrelor, oaselor, venelor si intestinelor, sa ma pipaie, plioscaind a placere, lingandu-si buzele subtiri, umezite de la atata asteptare. El se grabea se intre dincolo de datele din buletin, pe care le introducea acum in sistem.

Cand s-a oprit de sarit cu mainile subtirele peste tastatura, am inteles ca o parte din secretele mele nu mai sunt secrete pentru el. Ca a intrat. Ii vedeam fata triumfatoare, cu dintisorii de mic pradator scosi afara, excitat de la gandul ca degraba va simti mirosul sangelui.

-Jurnalista, ca si cum, da?

-Da…

M-am uitat pe geam, absenta la fluctuatiile din vocea lui si la ironia pe care nici nu avea de gand sa si-o stapaneasca cand a citit despre studiile pe care le-am facut. L-am lasat sa se scalde in balta de limfa, pe care si-o scursese din corp.

El continua sa priveasca in ecran, visator, tragandu-se ritmat de un fir de par care ii iesea din camasa deschisa la primul nasture. Pielea de pe gat ii era moale si fara vlaga. Imi amintea de puii jerpeliti, care au avut nenorocul sa iasa din ou cu gatul gol, la care bunica tinea in mod deosebit, din mila. Am intors privirea.

-Semnati aici si aici.

Mi-a intins foile si un pix. Si-a pus degetul pe locul unde trebuia sa-mi las semnatura. Era insusi degetul puterii intins spre mine. Plin de importanta, de glorie. Degetul de care niciun cetatean nu se poate lipsi. Degetul functionarului care atinge locul unde trebuie sa-ti lasi semnatura.

Am semnat.

-Sa vii maine, mi-a spus.

Pentru el, eram deja o femeie trecuta prin mainile lui. Mainile lui de functionar. El imi cunoaste codul personal.

 

 

Text: Diana Guja

Imagine: „Functionarul” de Alexandr Rodchenko

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: see October, 16