Fete pe drum

Gorgona de la Florenta

Ea a intrat in camera noaptea. A aruncat cheile pe noptiera de sticla, s-a impiedicat de ventilatorul de langa usa, a injurat si s-a trantit pe patul de jos. Toata carcasa constructiei de doua etaje s-a cutremurat si, odata cu ea, eu. Am deschis ochii. Nu era greu. Nu adormisem strans. Orasul, care intra pe geam si mi se baga in urechi, ma innebunea. Unii oameni nu au somn. Am intins capul peste bara metalica. Muream de curiozitate sa o vad. Toata seara am inconjurat rucsacul ei mare, proptit chiar de scara pe care trebuia sa urc pe partea mea de pat. De rucsac avea legat o punga din plastic din care curgeau flori artificiale, prinse candva intr-o coronita.

Ea s-a ridicat. I-am vazut capita de par de culoarea focului. Lung, incalcit, mult, salbatic. I-am auzit vocea joasa, ragusita. Nu stiu cu cine vorbea, dar vorbea. A trantit usa iar. S-a dus sa se spele.

Dimineata, de la caldura si zgomot, ne-am trezit toate. In afara de ea. Am coborat din pat si i-am vazut corpul de iapa tanara intins peste cearsaful mov. Era in pantaloni scurti si maiou. Partea stanga a spatelui ii era acoperita cu un tatuaj verde. Langa pat erau aruncate o pereche de cizme de piele. Negre, grosolane. Exact ca vocea ei.

Nu stiu ce a facut ziua. Seara, cand a revenit, citeam. Purta o rochie verde aprins, din dantele ieftina. Spatele ii era gol. Tatuajul i se prelingea peste toata crupa. M-am ridicat intr-un cot si i-am aruncat o privire. Avea buzele rosii cu o nuanta de portocaliu. Nasul ii era mic si carn. Barbia vicioasa.

Ea toata era un viciu.

A spus ceva. Si-a strans lenjeria si s-a dus sa caute unde sa si-o spele. Avea intre buze o tigara stinsa.

Dimineata urmatoare, s-a trezit indata dupa mine. Eu sedeam pe fotoliul de lozie, cu fundul pe perna de catifea rosie, imaginandu-mi ca sunt in una din cele mai bune case florentine, si scriam ceva. Ea si-a tras un sort si un tricou cu paiete, s-a intins pe podeaua murdara si a inceput sa-si dezmorteasca incheieturile ostenite.

M-am infipt cu ochii in ea. In picioarele ei groase, strabatute de vene fine, violete. Ma gandeam ca are un inceput de varicoza. „De la baut”, imi trecuse prin cap, desi, habar nu aveam cum facusem legatura. In bratele ei tatuate, vinete si singuratice, care se plimbau dintr-o parte in alta, imitand exercitiile pe care le fac oamenii preocupati de sanatatea lor. Ii priveam talpile aproape negre si nu puteam sa ma abtin de la gandul ca nu-si spalase in ajun picioarele, inainte de a se baga in pat. O vedeam acolo, pe podeaua de gresie, acoperita cu fire de praf, par, talpi murdare si istorii de tot felul, intinsa ca o meduza toxica, cu margine mov, dantelata.

Meduza, cu parul impleticit cu serpi, privirea careia asa si nu am prins-o…

M-am dus in bucatarie si mi-am turnat cafea. Ea a intrat, si-a facut din picioare o tartina din paine alba cu o lingura de gem de caise. A bagat-o in gura si a trantit usa dupa ea. Eu mi-am spalat cana, mi-am luat rucsacul si am iesit pe scara. Cand am ajuns in strada, ea sedea pe singura treapta din fata usii. Isi decojea un ou.

Nu i-am spus nimic. Am lasat-o in urma. In costumul ei cu paiete. Si in ghetele batute cu cristale minuscule. Cu parul ei, cu tot.

 

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 13