Din viață

Gura satului

Ioana și Maria trăiesc într-un sat.

Satul este micuț, oamenii plictisiți de aceleași fețe, își fac distracție din fiecare vorbă.

Bârfele de la sat au ceva autentic în ele, pentru că se formează în jurul unor situații mai absurde. De aceea nu mă sinchisesc să le adun și să le aștern aici, frumușel.

Să ne întoarcem la femeile noastre.

Ioana e un personaj mai puțin plăcut în sat, unde, dacă nu saluți orice om mai în vârstă, ești un nimeni. Ioana nu obișnuiește să salute lumea întâlnită pe drum, nici să răspundă la „bună ziua” din partea altora. Ea se ține țanțoșă, că e femeie gospodină și când e vorba de vreun praznic pe la rude, e foarte atentă la pomenile pe care le primește fiecare. Să nu cumva să rămână cu cel mai sărac pom, adică crenguță pe care se agață pomenile la înmormântări.

Casa ei se află în centrul satului, chiar lângă școală, fapt care-o face să se simtă pe un prag mai sus față de ceilalți oameni, care trăiesc peste râpă sau, mai ales, la margine de sat.

Ah da, Ioana mai e femeia cu tinerețe tumultoasă, unde a reușit să nască cinci copii, să se veselească-n aburii de vin de casă, de-o știa tot satul de femeie veselă. Bărbatul îi ținea isonul, așa că se veseleau împreună.

Când copiii au mai crescut, ei s-au lăsat de băut și s-au făcut gospodari. Acum nu fac și nu dau nimic gratis – vrei să mergi cu căruța la târg în satul vecin? Plătește 70 de lei. Vrei să-ți duci câțiva saci de grâu la moară în alt sat vecin? Plătește 200 lei. Așa-i socoteala.

Maria trăiește peste râpă.

În tinerețe era o frumusețe de femeie, cu ochi căprui, părul negru și limbă ascuțită, de le venea de hac la toate cumătrele, de-o bârfeau. În sat frumusețea nu ține mult timp – lucrul greu în câmp, grijile și mai ales soții băutori de „agheazmă”, șterg culorile de pe chipuri, înconvoaie spatele și sting orice poftă de viață.

Maria are trei copii maturi și îngrijește de nepoți, când părinții le mai pleacă la muncă peste hotare. Bărbatul ei se cam îneacă’n păhărel, dar asta e. Cum se zice printre gospodine „fiecare’și duce crucea sa”. Maria mai lucrează cu ziua pe unde apucă. Mai face un ban grămadă, cât o țin puterile.

Și acum bârfa grasă!

Se întâlnesc pe drum Ioana și Maria. Ioana, ca de obicei, fără niciun fel de „bună ziua, ce mai faci?” o trântește:

-Fa Marie, da’i drept că te fuți cu Mihail Trofimovici?! 

Maria se oprește din mers, o privește lung și-i răspunde:

-Fa Ioană, da când umblai beată țapănă pe sub garduri, te-am întrebat cu cine te fuți tu?

Apoi i-a întors spatele și s-a dus în treaba ei peste râpă.

Satul nu știe dacă a fost vreo continuare la acest dialog. Satul nu și-a pus întrebarea dacă-i adevărat că Maria se are de bine cu Mihail Trofimovici (personalitatea lui contează mai puțin aici). Satul a ținut minte că Ioana și-a găsit în sfârșit om să-i răspundă cu aceeași monedă, că deh, nu fiecare se pricepe la răspunsuri pricepute.

Text: Diana Mihuță

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 13