Fete pe drum

Havana

Havana, oras vechi si oras nou, capitala si port, gazduieste 2 milioane de locuitori si este probabil cel mai diferit si interesant oras care l-am vazut vreodata. Fondat cu 500 de ani urma de spanioli, mai tirziu ocupat de Statele Unite, in anii de glorie, prin 1950, fiind orasul din America Latina cu cea mai mare populatie de “middle class”. Mai tirziu vine revolutia, comunismul si embargoul, totul este nationalizat si totul se aduce din Uniunea Sovietica, Cuba nu mai produce absolut nimic decat zahar. Odata cu caderea Uniunii Sovietice, Cuba ajunge intr-un colaps economic enorm, oamenii nu au ce minca, produsele se distribuie in ratie pe tichete.
In mijlocul acestui colaps, guvernul decide sa investeasca in plajele nemaipomenit de frumoase si permite companiilor straine sa construiasca hotele si statiuni. In asa mod se creeaza mii de locuri de munca si se ridica situatia financiara din tara, desi saracia inca este enorma si pana astazi laptele, de exemplu, se da in ratii si doar pentru copii sub 7 ani. In hoteluri poti discuta cu o chelnerita, care, de fapt, este doctor ori cu un gradinar, care, de fapt, este profesor. Situatie foarte stranie pentru multi turisti, dar atit de cunoscuta pentru noi, stiind despre miile de moldoveni cu studii superioare care lucreaza exact in asa pozitii prin Europa.

unnamed (37)

Ne-am plimbat pe strazile Havanei doar o zi, mult prea putin, cu doi copii de mana (Mateo de 3 ani si Daniel de 10 ani),fiind parte dintr-un grup de turisti cu ghid. Excursii organizate cu ghid nu sint de obicei tipul meu preferat de calatorii si incerc sa le evit cat de mult posibil, dar din cauza circumstantelor in care eram, cu copii, unul care nu se simtea prea bine si mai are si rau de stomac in masina, am stat mult la dubii, daca sa inchiriem masina sau sa mergem in excurisa oferita de hotelul unde am petrecut majoritatea timpului in Cuba, pe malul oceanului.

unnamed (40)

unnamed (41)

Situatia cu masinele in Cuba este una interesanta si dificila pentru oamenii de acolo. Din cauza embargoului (care in sfirsit a fost anulat si probabil multe se vor schimba), masini noi practic nu sunt, decat foarte putine, care apartin guvernului si sint aduse din Coreea ori China. Masinile care circula sunt ori americane, aduse inainte de 1960, ori sovietice, aduse inainte de 1990. Ei spun ca mecanicii lor sunt magicieni, pentru ca reusesc sa repare si sa mentina aceste masini de zeci de ani, dar majoritatea din ele sunt doar cu volan si pedale, fara aer conditionat si alte repere. Foarte multa lume circula cu autostopul, cei care au masini si au loc liber, fiind obligati sa se opreasca si sa ia pasageri. Cuba, in general, este o tara cu oameni foarte zimbitori si primitori si are o rata a criminalitatii foarte scazuta.
Deci, pana la urma, ca parinti responsabili, am optat pentru excursia de la hotel cu autocarul care era nou, cu aer conditionat si copiii au suportat drumul, de 2 ore dus si 2 ore intors, destul de usor. Am avut un ghid foarte bun, care pe drum ne-a povestit multe despre oameni, istorie, cultura si viata de zi cu zi a localnicilor. Venind si eu dintr-o tara care a fost comunista, multe imi erau cunoscute si nu eram socata ca ceilalti turisti, ca pentru anumite carti ori valuta straina puteai sa ajungi in inchisoare, ca, chiar daca vrei si iti permiti, nu poti sa vezi lumea, ca drepturile omului nu sint respectate. Recent, unele restrictii au mai disparut, dupa ce Fidel Castro s-a restras de la presedintie.

unnamed (35)

unnamed (42)

In Havana ne-am oprit mai intii in orasul vechi sau La Habana Vieja, orasul original construit de spanioli cu 500 de ani in urma, cu multe pieti, catedrale, stradute pavate pietonale, cladiri vechi, dar atit de vii, librarii si cafenele. Parca am pasit cu cateva secole in trecut si in plamini nu incapea aer de cata frumusete si istorie era imprejur. Muzica salsa se auzea prin geamuri, aerul boem plutea prin atmosfera. Incercand si sa admiram, si sa facem poze, si sa nu pierdem copiii care lesinau de caldura, si sa nu ne separam de grup, toate in acelasi timp, cred ca am atins apogeul de “multi-tasking” in viata noastra de parinti. Noi eram, de fapt, unicii in grupul nostru cu copil mic de 3 ani si am atras niste priviri cam stranii din partea unora din grup, care era format ori din adulti fara copii ori din familii cu copii mari, priviri care eu demult am invatat sa le ignor.

 

Ne-am plimbat prin frumoasa piata San Franciso de Asis.

unnamed (17)

unnamed (43)

Apoi am mers in Plaza del Armas, unde am intrat si in unicul muzeu care a fost inclus in excursia noastra – Palacio de los Capitanes Generales.

unnamed (5)

unnamed (39)

Daniel a explorat cu interes armele expuse, eu m-am plimbat cu caruciorul printre frumoasele coloane si palmierii de la etajul intii, muzeul neavind ascensor, nu am reusit sa vad prea multe. In aceasta plaza este si un parc micut, magazine de trabucuri cubaneze (care se socot cele mai bune din lume) si vanzatori de carti vechi. De aici am facut cativa pasi si am ajuns in fata hotelului Ambos Mundos, unde a trait 7 ani Ernest Hemingway, prin 1930, si a scris cartea “For Whom The Bell Toll Rings” (mai tirziu Hemingway s-a mutat intr-o casa in afara Havanei – Finca Vigia, care este astazi un muzeu).

unnamed (31)

Aici, Daniel, vazind emotiile mele cand faceam poze, a aflat despre Hemingway si cine este el, apoi am stat cu tot grupul intr-un bar chiar langa hotel si am baut cel mai bun mojito din viata mea (mojito a fost inventant in Cuba si era cocktailul preferat a lui Hemingway). Daniel a baut si el un mojito, fara alcool, desigur. Cred ca aceasta discutie si experienta impartsita cu Daniel a fost momentul meu preferat in Havana.

 

Apoi am pornit inspre Plaza de la Catedral, sa admiram frumoasa catedrala, care este acum in process de restaurare.

unnamed (18)

unnamed (20)

Havana combina atatea stiluri arhitecturale! Si cel colonial, si baroc, si neoclasic, si art deco, si modernism. Multe cladiri foarte vechi nu au fost restaurate ani de zile si sunt in ruine.

unnamed (30)

Dupa plimbarea prin Havana veche am mers inapoi in autocar sa vedem partea mai noua a orasului doar prin geamuri, caldura ajunsese la +38, iar orasul nou e destul de mare, asa ca l-am admirat din drum. Aici am vazut si multe cladiri in stil sovietic, am trecut prin piata Revolutiei cu imaginile lui Che Guevara si Camilo Cienfuegos pe cladiri, am vazut cladiri in ruine, gata sa se prabuseasca in orice moment in care locuiesc oameni.

unnamed (21)

unnamed (23)

Din Havana am plecat cu multe emotii si amintiri frumoase, dar si cu regrete ca nu am ajuns la casa-muzeu, Finca Vigia, a lui Hemingway si la barul lui preferat, La Bodeguita, ca nu am ajuns la muzeul national de arta si nici la El Morro (cetatea de pe malul oceanului, care a protejat orasul de atacuri), ca vestitul teatru din Havana l-am vazut doar din autocar, ca nu am ajuns sa vad Universitatea din Havana si ca nu am reusit sa umblu pe strazi fara nici un scop, doar ca sa observ oamenii si viata lor, dar vreau sa cred ca aceasta zi in acest oras, atit de unic si frumos, a fost doar un inceput si neaparat am sa revin.

Text si imagini: Viorica Luchian

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 13