Fete pe drum

Ideaal. Jurnal de bord I

E a patra mea zi pe penișa “Ideaal”, amarată de-a lungul canalului în orășelul Geertruidenberg, în sudul Olandei. Afară e umed, vânt și ceață. Iarna olandeză nu s-a schimbat, a rămas așa cum am știut-o. Apropo, cu exact 13 ani în urmă, însărcinată cu Ilinca, ne mutam la Amsterdam. Unele luni par să aducă aceleași evenimente…

Ce fac pe penișă? De toate – curățenie în partea în care se locuiește (e un spațiu destul de mic), cumpărături, mâncare seara, pentru că ziua mâncăm ce apucăm, de obicei tartine cu cașcaval, șuncă, somon. Căpitanul e generos la calitate – mâncăm bun și scump. Și bem totul cu vin franțuzesc, stocat în cabina mea, la celălalt capăt al penișei.

Viața pe penișă nu este tocmai ușoară. În schimb, exotică. Loc e puțin, ca să ajungi dintr-o extremitate în alta, trebuie să folosești o porțiune foarte îngustă ce nu este protejată cu nimic și oricând poți cădea în apă, mai ales pe lapoviță. Așa, de fapt, și am tras prima mare frică de când sunt aici – cărarea plină de gheață, nimic de ce să te ții – pe dreapta acoperișul zonei în care se transportă marfa, înghețat, pe dreapta – apa, o mică alunecare și ești în apă, iar eu trebuie să ajung în față. Am încercat de câteva ori, până rațiunea a învins curajul nebunesc și m-a trimis în cabină, să aștept minunea. Minunea s-a întâmplat – a venit căpitanul cu o cană de cafea fierbinte și m-a ajutat să ajung până la partea din față.

În rest, liniște. Suntem doar noi doi pe penișă, eu și capitanul. Câteva ore le petrecem împreună, dar mai mult separat. Căpitanul este un om care a trăit toată viața pe apă. Singuratic, ciudat, cu o mare nevoie de intimitate. Aici ne asemănăm foarte mult. Eu stau în cabina mea, el în “apartamentele” lui și fiecare e fericit.

Scriu și aud cum apa atinge fundul penișei. Azi e vânt.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 23