Fete pe drum

Ideaal. Jurnal de bord IV

http://free3dmaxmodels.com/author/administrator/page/12 Îmi plac diminețile aici, când ies din vizuina mea, fără geamuri, la doi metri adâncime, învârtesc mânerul din metal greu și deschid ușa spre lumină. Niciodată nu pot să știu ce mă așteaptă dincolo. Uneori pot ghici ploaia, vântul care șuieră în țeavă de ventilație sau soarele glorios care poate să-și strecoare câte o rază în cele două rozete de sticlă groasă, plantate în pod. Dar niciodată, niciodată ceea ce ghicesc nu se compară cu splendoarea unei noi zile. Cu natura, cu stările ei, cu viața care e acolo.

follow link Azi ziua a început cu un soare glorios. El ieșea dintre nori, strălucea printre penișele noi și mari, reflecta apa în geamul din față a vaporului vecin. El era mare și el mă proteja.

Dimineața nu am făcut nimic util pentru bunăstarea comună. Căpitanul mi-a scris pe la 8, când abia prinsesem conștiința unei noi zile, că pleacă chiar acum pe iaht. În zăpăceala ochilor puchioși, mi-am dat seama că două din cele trei sticle cu apă, care îmi servesc și de duș, și de apă potabilă, și de apă de wc, sunt goale. Țâșnesc din pat, trag blugii, geaca și alerg spre „apartamentele” lui.

http://energocredit.am/sdsd/11282 Mi-am umplut rezerva, i-am aruncat un zâmbet pe care nici eu nu-l mai înțelegeam, am ascultat niște instrucțiuni și m-am întors în bârlogul meu, scăldată de soarele care nu depindea de cele 3 garafe cu apă.

http://nurdanbesen.com/?bioy=site-de-rencontre-gratuite-en-suisse-romande&eb4=1d Seara de ieri s-a încheiat cu o discuție nu din cele mai plăcute, dar după o sticlă de roșu, căpitanul s-a cam înmuiat și am putut să merg la culcare.

http://docimages.fi/?dereter=60-sekunden-handel&c48=9c Eu întotdeauna am avut nevoie de distanță ca să văd lucrurile mai bine. Să înțeleg ce mă doare, ce nu-mi place, ce pot și ce vreau, de cine nu mă pot desprinde, de cine mi-e dor și fără cine pot merge mai departe. Distanțele mă ajută să mă țin, să mă văd, să văd oamenii, să recunosc. Ieșirea din context, din confortul zilelor de la Chișinău, pișatul în căldare, singurătatea la o margine de apă sau în mijlocul unei metropole, întâlnirea cu mine, fără zorzoane și agendă, mă aduce la viață.

forex om După ce am traversat pe ambele părți scuarul orășelului, mândria căpitanului, care în fiecare zi mă îndeamnă să fac o tură, soarele a dispărut. M-am întors în cabină să beau un ceai, după care am luat-o la pas spre cheiul unde stă iahtul.

http://winevault.ca/?perex=somma-minima-per-iniziare-con-opzioni-binarie somma minima per iniziare con opzioni binarie Azi am cărat pe ploaie niște recipiente enorme pentru apă pentru iaht. Eu, căpitanul și tatăl lui de 79 de ani. Până acum rămâne o enigmă cum nu ne-am răsturnat toți trei în apă, în timp ce împingeam roaba cu încărcătura pe ea pe o cărare îngustă deasupra apei, între două rânduri de bărci și iahturi. Eu mă vedeam în camera Ilincăi, printre lucrurile ei împrăștiate, printre jucării moi, enciclopedii și agrafe de păr și repetam în gând „camera Ilincăi” și o durere amestecată cu dor, transformă tot ce se se întâmpla în fața mea într-un spectacol absurd. Pentru că eu aveam camera Ilincăi.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: click September, 19