Dragă redacție

Imaginea publica porneste in primul rand din interior

Am fost intrebata cum de am avut curajul sa apar pe FB cu o banana in gura si sa scriu articolul pe care l-am scris. Ceva de genul: “da mama ta ce-a spus? da copiii cand o sa vada?” Stati fara griji, oamenii cu adevarat ai mei sunt cu mine intotdeauna, pentru ca ei stiu cine sunt si eu stiu ca ei stiu.


Credeti ca a fost o epatare? Deloc. Si nu e vorba de libertatea mintii mele si de nici un fel de curaj herculian. Este vorba de o solidaritate, simpla solidaritate feminina, solidaritate pana la capat. M-am gandit atunci ca daca mi-as pastra anonimatul (si IN NICI UN CAZ nu acuz pe celelalte eroine care au facut-o, pentru ca le inteleg perfect motivele), daca nu m-as pune si eu intr-o ipostaza la fel de “penibila”, articolul meu ar fi asa… o fluturare, vorbe goale.

Am vrut sa-i arat acestei femei ca poti iesi din orice, si ca imaginea publica porneste in primul rand din interior. Ca nu conteaza ce zic oamenii din jur despre tine, conteaza in primul rand tu ce crezi si ce zici despre tine insati. Cunoasterea, si mai important, ACCEPTAREA DE SINE, dragii mei – iata ce elibereaza. Si eu vad ca ea a inteles mesajul nostru tuturor. Eu ma mandresc cu ea si pentru mine “profesoara de la Ungheni” este un fenomen, un act de curaj, NU rusine, spre RUSINEA celor care nici macar o scuza publica nu pot aduce.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: July, 19