Din viață

Improvizatie libera la tema inceperii unei relatii de durata dupa un divort

Citisem candva, pe un site frantuzesc de psihologie, ca o femeie ramasa cu copilul in urma divortului/separarii, isi gaseste un alt partener stabil in medie dupa 8 ani de viata solitara. Pe cand la barbati termenul e de 2 ani. De patru ori mai mic, pentru cine nu e tare la cifre.

Eu cativa ani am asteptat pana sa fac publica aceasta informatie. Eram in cautarea momentului potrivit, cand cuvintele mele ar avea greutate. Si uite acum, in ajun de 33 de ani, dupa 6 ani si jumate de viata fara un partener de lunga durata, am inteles ca statisticile nu inseala. O femeie iesita dintr-o casatorie cu un copil are sanse de cateva ori mai mici sa-si refaca viata intr-un cuplu intr-un viitor apropiat.

Daca m-as gandi bine si as scotoci prin cap tot ce stiu, tot ce am citit, tot ce mi-am explicat de-a lungul vietii, as gasi un raspuns de ce e asa si nu altfel. Dar va propun un exercitiu de improvizatie – cum credeti, de ce o femeie iesita dintr-o casnicie, ramasa cu un copil/doi isi gaseste cu mult mai tarziu un partener durabil, decat un barbat in aceeasi situatie? Apropo, observatiile mele de-a lungul anilor, mi-au demonstrat ca prezenta unui copil nu schimba substantial datele.

Deci, de ce o femeie iesita dintr-o casnicie, ramasa cu un copil/doi isi gaseste cu mult mai tarziu un partener durabil, decat un barbat in aceeasi situatie? Care a fost experienta voastra in acest sens?

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 23