Când copiii dorm

În așteptare

În timp ce îmi săruta apăsat spatele și îmi masa fin, dar rapid clitorisul cu degetele umezite cu saliva, eu mișcam bazinul ritmic, dar lent cu genunchii lipiți de coapsele lui. În poziția asta este comod sa-i mângâi periodic testiculele tari și pot apuca strâns penisul fierbinte de la bază, împingându-l în vagin, dictând ritmul. Sunt momente în care am nevoie să-l simt mai mult, mai aproape, mai adânc- Și în vagin, și în palme și pe buze și sâni. Și în inimă și creier, mai ales în creier trebuie să fie în totalitate al meu…

Nevoia asta de a-l simți cu corp și suflet se acutizează mereu după despărțiri lungi sau scurte în care cineva dintre noi pleacă într-o deplasare, după pauze lungi fără de sex. Lungi, însemnând maximum două săptămâni. Acum însă a trecut aproape jumătate de an fără de sex, fără orgasm. Jumătate de an am dormit în același pat, cu sânii lipiți de spatele lui, fără să se atingă măcar o dată de vaginul meu, de vulve, de clitoris. Doar de sâni. Îi mângâia, pupa sugea și ejacula abundant peste ei mai ales dimineața în duș, când nu-mi mai puteam ține dorințele în frâu și îmi imfigeam buzele în penis. Îi sugeam tare testuculele, îi lingeam repede și hapsân vărful penisului cu limba tare, apoi îl înghițeam, apoi masam cu palmele ude. Toată dorința mea fără răspuns, acumulată timp de câteva luni, se transforma în cinci minute de plăcere carnală pentru el și satisfacție psihologică pentru mine, urmată de o foame tot mai pronunțată de sex. Probabil n-a mai vut niciodată în viața lui atâta blowjob pasional, cât în perioada mea de abstinență. Noroc că trebuie să meargem în fiecare dimineață la serviciu, altfel îl sufocam. După doar o lună de abstinență, fanteziile începuse să o ia razna. Cu cât mai acută e nevoia de sex, cu atât mai bolnăvicioase devin fanteziile: „Penisuri exagerat de mari, sex în grup, monștri cu tentacule și uriași….dar până și gândurile despre sex trebuiau limitate. Excitarea sexuală și respectiv orice tip de sex puteau provoca pierderea sarcinii. Placenta praevia- este inscripția din carnetul prenatal despre care nu auzisem nimic până atunci, dar farmecul căreia l-am putut simți din plin. Jumătate de an au luptat în mine instinctul matern cu cel carnal. A câștigat rațiunea. Dar zău, nu a fost deloc ușor. A durat 6 luni să aud fericita noutate: „Placenta non praevia. Puteți face sex, o dată pe săptămână, fără prea mult fanatism”.

Pentru prima dată în ultimii câțiva ani ideile pentru raportul anual la care lucram, arau întrerupte ștrengar de imagini erotice. Demult nu-mi mai pusesem problema ce să îmbrac în pat, dacă mi-au mai rămas pe undeva lumânări parfumate… Până la finele zilei de muncă messengerul lui era plin de aluzii și… pur și simplu doldora de sex. Câte idei de implementat într-o singură noapte. Cât de grele și totodată dulci sunt ultimile ore de așteptare.

…După aproximativ 2 minute de mișcare ritmică a bazinului încep să gâfâi. Sunt moartă de oboseală, fesele abia de se ating de picioarele lui pentru că nu-i las penisul să intre decât pe jumătate. Mi-e frică, mi-e greu, mi se face somn. Nici el nu insistă să împingă mai mult… Ar fi fost perfect acum să se culce deasupra mea să-i simt greutate de-a lungul întregului corp și penisul adânc, adânc să doară. Închid ochii si îmi aduc aminte cum îmi place să-i strâng penisul între picioare în timp ce el se mișcă lent apăsându-l puternic în vagin. În drum se freacă de clitoris, înnebunindu-mă. Apoi desfac picioarele și-l las mai adânc, mișcările-i devin mai rapide, testicuele i se izbesc de zona dintre vagin si anus, îmi astupă urechile strîns cu ambele palme și-mi sărută sânii, îmi suge sfârcurile.

…periodic, burta-mi tresare involuntar, amintindu-mi că nu suntem singuri in iluzoria noastră intimitate, eu respir, ca după un semi-maraton, și încep a-mi tremura picioarele de la efort. În locul strigătelor de plăcere bufnim ambii într-un râs sonor, isteric, exact ca cel din copilărie, care apărea parcă fără un motiv clar în cele mai nepotrivite momente… în clasa de studii sau la masă cu familia și pe care nu-l puteau opri nici țipetele disperate ale părinților, nici notele de doi în jurnal. Gâfâind de oboseală și încercând să-mi trag aer între crizele de râs, fac câteva încercări nereușite să cobor din brațele lui. Burta mare și 10 kg în plus nu mă ridic independent pe șezute. Am omis cumva acest detaliu în fanteziile coapte timp de jumătate de an de abstinență. E bine că măcar simțul umorului nu este afectat de sarcină.

-N-am putere nici să-mi îmbrac chiloții, îi zic. Cuprinde-mă te rog, vreau să dorm.

 

Text: M.

Imagine: google.com

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 17