Independenta financiara, cele mai dulci cuvinte pentru o femeie
Din viață

Independenta financiara, cele mai dulci cuvinte pentru o femeie

cout des sites de rencontres Vreau sa va povestesc despre ceea ce simt de cate ori intru in magazin si pot cumpara ceea de ce copilul meu are nevoie. Sau, pur si simplu, vrea. Un sentiment de putere si incredere in fortele proprii, cand stiu ca ii pot cumpara orice. Chiar si acel pachet de unt President, pe care copilul meu il adora, dar care e mai scump decat untul moldovenesc. Sau o bucata de cascaval. Sau un pachet de biscuiti, care nu sunt necesari, dar care i-a facut cu ochiul. Sau un kilogram de banane. Nu o banana, nu doua. Un kilogram odata. Si iaurtul de baut Danone, in loc de o copie trista si foarte dulce (nu zic ca Danone e cel mai bun, dar cand copilul are pofte, n-are sens sa te certi cu el in magazin, astepti sa ajungi acasa ca sa-i explici bazele unei alimentatii sanatoase si asta nu in ziua in care i-ai cumparat un iaurt, ca sa nu-i stea in gat). Si toate aceste mici ghidusii, neimportante poate pentru oamenii seriosi, dar atat de esentiale pentru mamele care intra in magazin de mana cu un copil, au devenit posibile pentru ca eu mi-am obtinut independenta financiara.

site rencontre homme-d'affaire Acel sentiment este de milioane. Ba nu, cred ca niciun milionar nu se simte asa cum se simte o mama care a putut iesi din cercul vicios al unei casnicii sau relatii esuate, a jelirii de sine, a victimizarii, a negasirii locului in noua lume din jurul ei, a vesnicii lipse de bani, a dependentei financiare si care sta acolo, in fata frigiderului cu unt si stie ca il poate lua pe oricare, fara a se uita la pret. Pentru ca ea, in sfarsit, a putut sa castige banul ei. Care i-a dat putere. I-a validat abilitatile. Talentele. Rabdarea. Si curajul. Banul care i-a dat incredere ca ea poate sa-si creasca copilul si sa-i ofere tot ceea de ce are nevoie.

click Desi, acum, cand intru in magazin, nu mai caut unt sau iaurt, ci aleg bomboanele pe care i-ar placea sa le gaseasca in urmatorul colet, sentimentul cela – si cald, si rece, si fierbinte, si de toate culorile – ca eu castig suficienti bani ca sa-mi pot hrani si imbraca copilul, este de nedescris. Si de neredat.

follow url Si stiti, chiar si acum, peste atatia ani in care am reusit sa-mi ling ranile si sa ma ridic, intrand in magazin, sunt recunoscatoare vietii pentru fiecare lectie oferita. Pentru ca datorita lor, cand ma opresc in fata casieritei, eu am ce scoate din buzunar. Mult, putin. Nu conteaza. Conteaza ca e al meu. Rodul efortului si muncii mele. Pentru care nu am a da socoteala. Si pentru care nu trebuie sa cer permisiune.

get link Dar nu intotdeauna a fost asa. Au fost zile si luni cand credeam ca nu ma voi descurca niciodata. Ani in care am fost redusa. In care m-am redus. Ani in care eram, practic, dependenta financiar de tatal copilului. Cand pierdusem orice reper dincolo de peretii casei. Acumulasem kilograme. Pierdusem abilitati. Si, cel mai grav, pierdusem increderea in mine. Si orice aminitire din viata de pana atunci. Viata in care eram curajoasa si credeam ca totul e posibil.

opzioni binarie demo conto Au trecut ani. Ani de tot felul. Ani in care a trebuit sa ma imping ca sa-mi gasesc de lucru, de oricare, pentru ca era slut cu banii, dar si cu capul, care prindea mucegai. Ani in care am fost nevoita sa ma adun si sa absolvesc facultatea (am absolvit-o cand Ilinca avea 5 ani, acumuland cea mai mare medie din promotie, deci se poate si cu copil).

Ani in care am invatat foarte-foarte multe, de la a traduce la intalnirile observatorilor internationali cu politicienii, la reporterie si productie de televiziune pana la cum se administreaza un proiect in IT. Si nu stiam nimic, dar nimic. Cinci ani de stat acasa si-au lasat amprenta. Nu mai credeam ca pot face altceva decat sa cresc copilul. Desi, daca te-ai gandi, pentru a creste un copil e nevoie de viziune, de un spirit alert, de invatare continua. Eu, insa, nu mai aveam nimic din astea. Eram doar o mama-asistenta, care schimba scutece, fierbe terci, scoate copilul la plimbare sau il duce la gradinita. Mai mult nu puteam. Nu mai credeam ca pot si altceva.

sistema binario trading euro dollaro As vrea sa va pot spune ca a fost o scuturatura, ceva care mi-a deschis ochii, ce m-a determinat sa ma schimb, sa-mi revad prioritatile, viata, sa ma intreb incotro si cand. Dar nu a fost asa. Totul s-a intamplat in etape, cu pasi mici. Si totul s-a intamplat cu oameni. Nu, nimeni nu m-a luat de mana sa-mi spuna ce trebuie sa fac. Sau sa-mi propuna ajutor. Pur si simplu, se intampla sa intalnesc oamenii potriviti. De aceea ca eram deschisa. Insetata de comunicare, desi cam speriata. Dupa cinci ani de viata de casnica, abilitatile mele de socializare nu erau tocmai la maxim. Imi era rusine sa apar undeva singura. Credeam ca toti vad cat de ridicola si nelalocul meu sunt. Dar ma impuneam. Inchideam ochii si paseam.

Kostenloser autopzionibinarie frode notizie zur Ermittlung des Intelligenzquotienten mit Auswertung und Analyse Spuneam „da” la tot felul de oferte de munca. Unele fara niciun viitor. Pana am inceput sa am contracte de scurta durata care plateau bine. Apoi joburi stabile, cu salarii decente.

conocer gente fuera de chile Spuneam „da” chiar si atunci cand habar nu aveam cum se face. Invatam din mers. Pentru ca nu aveam de ales. Ba da. Aveam. Sa ma intorc la mama pe canapea si sa continui sa fiu dependenta de alimentele fostului sot. Cu care putea sa se intample orice.

binäre optionen top broker Nu a fost usor. Dar cand ma uit in urma, asta nu se mai vede. Greutatile se uita, ca si durerile nasterii. Au ramas doar amintiri frumoase din vacantele la mare cu Ilinca, de la zilele ei de nastere, care au fost asa cum si le-a dorit, toate acestea fiind posibile pentru ca intr-o zi ceva s-a miscat in mine si eu am decis sa merg. Mai intai unde ma vor duce ochii, apoi spre o destinatie mai concreta.

Aceasta destinatie concreta este stabilitatea financiara, care e o adevarata provocare atunci cand alegi viata de liber profesionista. Dar daca exista un scop, care e motorul tuturor rachetelor spre planete inca nedescoperite, atunci exista si energie. Si daca in ultimii ani scopul era sa ofer paine cu unt copilului meu, dar si o prajitura in oras, o carte, un film, acum scopul este sa-mi ofer mie libertatea miscarii in care s-o pot antrena si pe ea.

Sunt inca foarte multe lucruri pe care nu le cunosc. Si inca mai spun „da”, apoi invat din mers. Inca mai inchid ochii si pasesc. Uneori ma simt ridicola. Dar viata a devenit, in totalitatea ei, atat de alta!

 

Foto: 20012/Maastricht/Olanda. Prima mea escapada solo, care mi-a deschis si mai mult ochii mintii.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: source September, 19