Jurnal

Istoria unui asasinat

http://www.hotelosmolinos.com/?epirew=conocer-gente-de-madrid-espa%D0%93%C2%B1a&21e=1f El nu era frumos.

site de rencontre femme djiboutienne L-am desprins din multimea adunata la piata de sambata, ca pe un glob de cristal de pe pomul de Craciun din centrul orasului. Stiam ca e acolo pentru mine.

source link Azi ma gandesc ca poate nici n-a existat. Nici el, nici tatuajele lui. Nici barba lui cu fire albe. Nici craniul ras, pe care imi punea mana ca sa ma intrebe daca imi place lungimea. E scenariul meu care a prins viata intr-o lume paralela. El a fost cusut din fire de aur si argint, cele cu care imi va fi brodat acoperamantul cand voi zace in sicriu cu fata la Rasarit.

segnali forex in tempo reale gratis  

tastylia online without prescription\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\ Il priveam cum se apropie si ma durea. Existenta lui, departe de a mea. Viata lui care traia de atatia ani fara sa se intersecteze cu a mea. Ma dureau toate femeile lui care trebuiau sa fie atat de diferite de mine. Atat de frumoase, destepte, bune.

http://www.dalelast.com.au/piskodrele/firyue/287 Voiam sa fiu aer, pamant, ploaie, foc. Trecut si viitor. Voiam sa fiu ziua de azi. Si duminica de maine. Voiam sa fiu negru. Negrul cu care era imbracat din cap pana in picioare.

see  

http://bri-tonwv.com/?pokrivalis=je-recherche-une-femme-pour-mariage-a-paris&095=1d Josut, uscativ, cu ochi tristi si gluga pe craniul ras. Stiam ca in fata mea sta diavolul in carne si oase. Stiam asta mai bine decat imi stiam numele. In cap imi vuia. „Fugi”. Nu. Nu pot. Eu am venit la tine, Moarte, sa ma primesti in bratele tale. Lasa-ma aici.

http://asiabettors.com/?prestiee=rencontre-homme-ain&795=0a  

citas en linea riteve Cand gura lui s-a deschis si din ea au inceput sa curga cuvinte cu un accent atat de cunoscut, atat de miere, atat de moale si cald, eu ma vandusem. Trup, suflet, principii, valori. Carti si texte. Nord si Sud. Est si Vest. Eu ii simteam cutitul pe care il tinea ascuns in buzunar, cu taisul spre mine. Il simteam si ma indreptam spre el.

go to site Ce e al meu, nu-mi poate fi luat.

Asa cum m-am simtit atunci, m-am simtit numai in bratele mamei in vremurile despre care nu mai stiu nimic. El a tesut in jurul meu un cocon de matase, pe care l-a captusit cu nori moi. Eu ma faceam colacel si adormeam. Tot ce faceam era bine. Tot ce nu faceam era bine. Eram mandria lui, asa cum n-am putut fi mandria mea si a nimanui niciodata. Dimineata si noaptea lui. Soarele la care se uita. Motivul pentru care scapa trenuri, avioane, intalniri, oameni. Papusa lui de portelan, pe care o invelea cu grija si o hranea cu lingurita. Nu mai trebuia sa gandesc, sa decid, sa-mi asum, sa aleg, sa prioritizez. Totul era facut, decis, rezervat, platit. Cada intotdeauan era plina cu apa fierbinte. Trebuia doar sa pasesc si sa ma intind. Nu ma mai durea nimic. Pentru ca nu mai era nimic, in afara de el, in care ma dizolvasem pana la ultimul atom. In sfarsit ma intorsesem in apele facerii. In sfarsit aveam un dumnezeu. Si el ma primea la sanul lui desculta, despuiata, ratacita si plina de bube.

buy remeron no p Eu n-am stiut ca poti sa mori in o mie de feluri. Eu n-am stiut ca poti sa mori de cateva ori, pana a muri pe bune. Eu n-am stiut ca trebuie sa mori ca sa poti trai. Eu n-am stiut ca am atata forta ca sa pot, sa vreau, sa trec, sa iert, sa inchid ochii si sa astept moartea. Azi stiu.

buy hoodia holland and barrett Cutitul era, de fapt, o maceta. Lunga, cu varful curbat. Iar eu eram mai firava decat orice fir de trestie. Si a curs sange.

how to buy diflucan Niciodata nu m-as fi gandit ca am atata sange. El curgea peste pamanturile noastre, peste gradinile cultivate de noi. El curgea peste pomii, roada carora imi era harazita. El curgea de pe stancile pe care mi le-a promis. El curgea in Marea Mediterana, pe care mi-o daruise intr-o dimineata posomorata de luni, cu generozitatea lui de nebun care tinea sa ma impresioneze pana cedez. El curgea peste tot viitorul nostru pe care mi-l povestise pana ma ametise. Eu, care nu credeam niciodata pe nimeni. El curgea acolo unde apa nu mai ajungea. El curgea acolo unde n-a calcat suflet de om. El curgea in fantanile secate si in tunelurile la capatul carora nu mai era demult lumina. El curgea peste rugina si mucegai. El curgea peste mlastini. El curgea din cer si tasnea din pamant.

Si cand nu mai era ce sa curga, a venit Moartea. Eu am intampinat-o cu ochii deschisi. O vedeam cum sta pe scaun, langa masa mea de lucru. Trista, cuminte, rabdatoare.

– Hai, fato… E timpul. Daca nu vii cu mine acum, pe urma va fi mai greu si vei fi mai speriata.

Si eu m-am supus. Mi-am tras papucii de lana si vesta gri. Numaram in gand pasii pe care trebuia sa-i fac. Ma gandeam ca e mai bine asa, decat zburata de o masina, asa cum visam se se intample de fiecare data cand treceam strada. Eram obosita. Pierdusem harta vietii. Nu mai tineam minte regulile. Nu mai tineam minte daca mai traisem candva in lumea asta complicata si ce trebuie sa fac ca sa supravietuiesc. M-am dus dupa ea asa cum eram. In pijama.

La mormantul meu nu a fost nici Soarele si nici Luna. Eu inghetam in salile neinclazite, in rochie neagra si ciorapi plasa. Eu imi purtam sicriul dupa mine. Iar pe cap, coroana pe care el mi-o pusese – o caciula neagra de casmir. Ca sa ma apuce de gat si sa ma tina fata oglinzilor, soptindu-mi la ureche:

– Tu esti cea mai frumoasa. Noi suntem cei mai frumosi.

 

Pe scaunul pe care a sezut Moartea, acum stau eu si scriu.

Eu m-am intors de pe lumea cealalta. Pe jos.

Eu am trecut prin Infern. Eu am trait in noaptea mea fara de sfarsit. Eu mi-am vazut demonii. Eu mi-am vazut carnagiul interior. Creieri deschisi, intestine, membre, par, globi oculari, oase. Si sange, sange, sange. Eu am privit tot acest camp de lupta, intins in mine, si am urlat pana nu am mai putut. Apoi am inceput sa ingrop mortii. Si am plans deasupra fiecarui soldat pierdut. Si am pus flori. Si cruci. Si numele lor pe ele. Si am spus rugaciuni. Si am iertat.

 

Si am iesit.

Azi nu ma mai tem de nimic. Si e atata iubire in mine. Ea a crescut peste morminte.

 

 

Imagine: Hannah prezentandu-si fiul, Samuel, catre preotul Eli de Gerbrand van den Eeckhout

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 16