Jurnal

Iubind

Eu stateam in mijlocul odaii. Desculta. In blugi si tricou alb.

Ma pregateam sa-ti recit cel mai frumos poem de dragoste scris vreodata.

Despre cum te iubesc. Despre cum te voi iubi. Despre cum te-am iubit. Despre cum numaram zilele de cand suntem impreuna. Despre cum am uitat sa le numar.

Despre frica mea cea mare. Despre clipele in care e imposibil sa ma iubesti si atunci cel mai tare ma tem sa te pierd.

Despre cum in fiecare vis al meu am facut loc si pentru tine. Despre perdele albe si geamuri deschise. Despre cum eu stiu ca totul va fi bine. Totul.

Despre cum vreau sa pot deveni invizibila, ca sa te pot urmari cand lucrezi. Sa aud cum vorbesti cu oamenii. Ce le spui. Daca le spui despre mine.

Despre cum iti cunosc pe de rost mimicile. Gesturile. Si tacerile.

Despre mainile tale…

Dar in odaie era frig. Iar eu, cu picioarele pe parchetul gol. Din geamul deschis in casa intra iarna.

Zapada m-a acoperit.

Ai o lopata?

… cat mai tin minte poemul, dezgroapa-ma.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: May, 21