Părțile corpului

Despre iubiri nocive si zahar

Cu zaharul e ca si cu unii barbati. Ispita e mare, placerea dureaza 3 minute, consecintele de la 3 ore pana la cativa ani.

Eu am o problema cu zaharul. Tare imi place. Aceeasi problema o am si cu barbatii. Mai ales cu unii. Tare imi plac. Daca vad in fata mea o Pavlova sau un tiramisu, imi pierd controlul. In cap imi tiuie, palmele devin ude, genunchii imi tremura, iar inima intra in viteza a cincea. Sunt toata numai simturi.

9 weeks

Eu trebuie, trebuie, trebuie sa gust. Macar un varf de deget inmuiat in crema. Poate n-a observa nimeni. Pana la urma, in crema e bagata toata mana. Pana la cot. Si nu ma pot opri. Peste un timp insa, placerea devine durere, care e tesuta din frica, vina si dispret. Dispret pentru ceea ce am ajuns si dispret pentru obiectul dezechilibrului meu.

Acum, de cand sunt femeie care stie sa se tina in maini… ma tin in maini. De cate ori vad in fata mea ceva din zahar, faina si grasimi imi aduc aminte de cele mai mizerabile zile, in care ma priveam in oglinda si vroiam sa plang, pentru ca intelegeam ca nu predispozitia genetica a facut ca sa nu mai pot inchide blugii, ci Charlotta pe care am mancat-o aseara la ora 10, motivand ca un creier ca al meu are nevoie de carbohidrati ca sa functioneze normal. Si nu ma interesa, ca mama bocea deasupra mea, ca deasupra unui mort, cu incantatii ca dintr-un ritual de exorcizare… leapada-te, fata hai, leapada-te, ca la nimic bun n-o se duca iubirea asta…

nine

Cand vointa mea ajunge in stare deplorabila, musc. O gurita. Sa vad cum e. Sa vad daca mai poate sa ma scoata din minti, ca acum cateva saptamani. Si e prea dulce. Totul e prea dulce. Stomacul vrea sa se intoarca pe dos. Intestinele protesteaza, incep sa urle, sa dea din maini. Si nici macar n-a fost placere. Un act automat, cu un obiect pe care candva il adoram.

 

Sunt zile cand ispita e mai smechera decat mine. Ea construieste argumente pe baza pseudo-stiitifica. Despre cum creierul functioneaza numai cu zahar, despre energiile feminine, care trebuie alimentate cu dulce, despre importanta grasimicii din jurul soldurilor pentru viitoarea generatie pe care o voi naste, despre placerile vietii si carpe diem. Atunci imi aduc aminte de cele mai nocive relatii in care m-am bagat de-a lungul vietii de femeie celibatara. Si, brusc, pe bucata de tort din fata mea, apar nume sau chipuri ale barbatilor cu care niciodata nu m-am simtit confortabil, dar pe care, inexplicabil, i-am vrut pana la tremurici. Si orice pofta piere.

nine half

Stiti, eu nu mai cred in carpe diem. Viata este si maine. Si daca nu e viata ta, atunci e viata apropiatilor tai. Sa-ti spui ca nu-ti pasa ce va fi dupa, sa spui ca dupa tine si potopul si sa bagi mana pana la cot in crema din ou zbatut, este cea mai gresita decizie pe care o poti lua. O relatie nociva cu un barbat niciodata nu iti va aduce placere. Niciodata. A doua zi, oricum, te vei simti umilita, consumata, deposedata de tot ce aveai. A doua zi iti vei roade unghiile si te vei zgaraia pe fata, pentru ca ce altceva poti sa faci, cand stai in fata oglinzii si pantalonii nu se mai inchid?

***

Despre cum am ajuns sa vreau sa-mi schimb viata printr-o curatenie generala, cititi aici.

Despre cele trei balene pe care se tine aceasta schimbare, cititi aici.

Despre cat este de important sportul in aceasta schimbare, cititi aici.

Imagini: scene din filmul „Nine 1/2 Weeks”

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 22