Părțile corpului

Lecție de răbdare

Îmi plac schimbările. Într-atât, încât nu am răbdare să-mi las părul să crească. Și nici să stau într-un loc – casă, job, (probabil, și relație) – mai mult de doi ani.

Sunt lucidă că nu voi putea schimba o parte din aceste porniri, că sunt lucruri care stau dincolo de iluzia controlului pe care l-aș avea asupra vieții mele, dar și că dorința asta de schimbare – care mă arde – e prea puternică și prea dulce, ca să pot renunța la ea atât de ușor.

Cu toate acestea, mi-am propus să învăț.

Învăț să am răbdare. Să alcătuiesc scheme și să nu sar peste etape.

Bunăoară, am decis să-mi cresc părul. Probabil, a 50-a oară în ultimii doi ani. Decizii care erau anulate în 10 secunde, fără ca ceva vreodată să prevestească vreo schimbare a direcției vântului din mintea mea.

Sâmbătă, de exemplu.

Sâmbătă eram decisă să merg luni, cel târziu marți, să mă tund. Mă aflam la Cahul, a început să bată un vânt năpraznic, care mi-a transpalntat pe cap un cuib de ciori în isterie. Arătam ciudat. Cineva chiar mi-a spus că părul meu arată ciudat. Și am fost de acord. Că nu aveai cum să nu fii de acord cu asta.

A doua zi dimineața, însă, mi-am zis: „Nu te grăbi. Dă-ți timp. Și părului dă-i timp. Încearcă. Doar puțin. Pe urmă vei decide.” M-am luat cu binișorul și m-am liniștit.

Da, ok, părul meu arată acum ciudat. Și, în general, orice proces de creștere arată ciudat. Copiii sunt ciudați. Adolescenții și mai ciudați. Însă ciudățenia lor nu este un motiv să ne debarasăm de ei, așa-i?

Părul creț în perioada de creștere de la scurt-scurt la ceva mai mediu, arată ca o cască sau un cuib de păsări bete. De aceea, am decis să-mi schimb atitudinea.

De azi părul meu este un copil adolescent, cu potențial și caracter, dar care trece printr-o fază mai năsoală. Și pentru că sunt părintele unui copil adolescent, nu-mi este greu să-mi imaginez cum aș putea să adopt o atitudine mai loială față de păr, ajutându-l să treacă prin această perioadă dificilă.

Chiar dacă în mintea mea imaginile cu mine cu păr lung deseori sunt însoțite de wtf-curi și reprezentări apocaliptice (eu cu păr lung? serios? mie nu-mi stă!), sunt determinată să trec prin acest test al răbdării și al dării de șanse.

Well, acum, că am făcut publică această decizie, o să-mi fie greu să mă dezic de ea. Gura lumii, știți și voi…

Foto: Soroush Karimi /Unsplash

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 10