Copii

Lectii de machiaj

Cand, in ajun de ziua ei, Ilinca mi-a cerut o trusa cosmetica, in care sa gaseasca umbre pentru ochi si rimel, nu m-am mirat. La 11 ani eu aveam unghii destul de lungi, vopsite in cafeniu cu luci, culoarea care facuse eruptie triumfala in viata noastra cu miros de mucegai si taloane pentru zahar de la inceputul anilor 90. Tot la 11 ani am inceput sa port tocuri. Dar sa nu va ganditi la pantofii cu tocuri de azi! Eu purtam niste pantofi mai vechi de-ai mamei, cu un toc de 3 cm, destul de deformati, dar, pe timpul cela, imi parea ca am coborat direct de pe coperta „Vogue”.

In scoala primara, eram sigura ca nu poate fi nimic mai important si frumos in viata, decat vopsirea unghiilor, purtatul tocurilor, machierea ochilor, umflarea parului intr-un breton mare, fixat cu lac, care sa stea tot atat de teapan ca streasina deasupra casei. Si, deci, cand am ajuns in clasa VI, am inceput sa ma machiez. Incetisor, ca sa nu starnesc suspiciunea parintilor prin schimbari radicale. Recent am dat peste o fotografie in care sunt alaturi de parinti la o nunta – aveam 11 ani, buzele roz-perlamutru si ochii alabstri-perlamutru (dex-ul nu atesta asa cuvant, cautati mai bine „sidefiu”, dar sunt sigura ca toate femeile din generatie mea si mai mari, stiu despre ce scriu) – eram ca o Barbie-sirena, care stralucea in toate culorile… perlamutre.

Acesta feerie in nuante de roz, albastru si cafeniu a luat sfarsit pe la 14 ani, cand am inceput usor, dar sigur sa trec la stilul rock’n’roll, cu inclinatie spre „Kurt Cobain is not dead”. Acesta, cu unele inbunatatiri, il pastrez si azi. Blugi, fuste lungi, multe tricouri si camasi albe, incalaminte trainica din piele, ruj rosu, unghii rosii, bijuterii din argint si multe pietre. Dar aceste elemente sunt doar niste cuvinte care definesc stilul meu. In viata de zi cu zi ma imbrac cu ce imi pica sub mana, de cum ma simt, femeie eleganta sau fiinta androgina, si in dependenta daca imi sunt sau nu epilate picioarele.

Morala acestei amintiri din copilarie este simpla – copilul trebuie lasat sa treaca prin toate etapele vietii si toate momentele ridicole care le caracterizeaza. Daca o fetita poarta numai roz-bonbon – lasati-o. Asta nu inseamna deloc ca ea va fi toata viata o papusica. (Si chiar daca va fi?) Asa cum un adolescent cu parul verde sau albastru si piercing in nas, buza, spranceana –  poate deveni cu totul alt om la 20 de ani (In familia mea este si un astfel de exemplu). Iar o fetita care se machiaza la 11 ani, posibil ca la 30 va purta tunsori baietesti si isi va ruja buzele doar de sarbatori. Pe cand o alta fata – prima din clasa, in haine severe, cu miscari determinate, intransigenta si lipsita de orice detaliu care ar face trimitere la feminitate, la 22 de ani poate deveni o diva, plina de sexualitate si voluptate (sunt sigura ca ati intalnit si asa cazuri).

I-am cumparat Ilincai trusa de machiaj dorita. Si am invatat-o cum corect sa-si puna umbrele pe ochi, cum sa asorteze nuantele si de ce seara trebuie sa-si stearga genele de rimel. Abia astept sa vad cum va fi ea la 20 de ani si care parte a copilariei o va lua cu ea.

 

foto: parentdish.com

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 17