Din viață

Less is more. Mici trucuri care nu dor, de economisire a banilor

Schimbarile din viata aduc cu ele – pe langa o groaza de lucruri noi, descopriri, frici – lipsa de bani. Cel putin la inceput. Acestia vor inceta sa mai traiasca in conturile tale bancare si se va intampla ca iti vor parasi si buzunarele. Scenariul, mai putin apocaliptic, este, poate, si mai nereusit: bani sunt, insa atat de putini, incat ti-ai fi dorit sa nu fie deloc, pentru a nu-ti bate capul cum sa-i cheltui chibzuit.

Schimbarile din viata mea au fost traditional insotite de astfel de caderi financiare. Au fost ani in care ma ducea capul sa traiesc cu foarte putin. Au fost luni in care trebuia sa-mi schimb brusc, de azi pe maine, obisnuintele mele legate de confort, iesiri si pantofi frumosi, doar pentru a putea trai schimbarea si renasterea pe deplin.

Ereditatea, insa,  m-a inzestrat cu talent in ale gestionarii bugetelor, care nu ar mira niciun francez. Aceasta calitate nu e decat o atitudine sanatoasa fata de roadele palpabile ale muncii mele sau a omului cu care impart viata. Am invatat de foarte tanara sa economisesc, sa pun la ciorap, sa cumpar cu cap si sa pastrez ceea ce-am cumparat. Inca din facultate am adoptat un stil de viata de adevarata protestanta practicanta: rezervat, fara execese, fara cumparaturi inutile, fara gaoan dupa ultimele mode. In plus, deprinderea de a economisi a fost, in tumultosii ani ’90, egala cu supravietuirea. Cu timpul, insa, aceasta disciplina financiara a dat roade. Materiale si nu doar.

Ce numesc eu disciplina financiara?

De exemplu, o pereche de bocanci, cumparati la 19 ani si purtati pana la 29 de ani. Deci, cumpar lucruri bune si doar atunci cand am reala nevoie de ele. Daca pantofi, atunci sa tina 5 ani. Daca geanta, atunci de piele, cu o durata de viata de 10 ani. Sau, mai nou, una-doua-trei torbe, pe care pot sa mi le cos singura, daca nu mi le ofera cineva pe la evenimente.

Vacantele pe care mi le permit, in pofida urcusurilor si coborasurilor mele carieristice. Aici chiar e o chestiune de prioritati. Cu ceva timp in urma, am inteles ca iesirile prea dese imi vor omori potentialele vacante. Si am renuntat. Acum in loc de bere, vin, cafea in oras, aleg un pahar de ceva acasa (sau in parc).

Slava Domnului, eu nu sufar de patima hainelor. Sufar, insa, de patima cartilor… si inelelor… si cerceilor. Pentru a-mi putea satisface unele fantezii boeme, jonglez cu posibilitatile… si bugetul. Carti imi cumpar de sarbatori sau cand plec la Bruxelles sau Paris, din librarii cu carti de mana a doua. Bijuterii cumpar doar in cazul dragostei de la prima vedere, dar de cele mai dese ori, recunosc, ceea ce-mi place primesc in dar cu anumite ocazii de la oamenii dragi.

Exemple de gestionare cu cap a banilor sunt o sumedenie. Si toti le cunoastem, dar ne par atat de simple ca nu le  mai dam importanta. Insa, vorba ceea „tot ce-i simplu, e genial”. Si aceste practici chiar dau roade. Incearcati!

Pentru a te bucura de ceva, trebuie sa stii sa renunti la altceva. Si „altceva” sunt deseori lucruri absolut inutile, care iti umpla viata de praf si ti-o incetoseaza. Less is more.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 18