Maraton

Locul meu e in carti… sau pe linga ele

Cind eram mica, mama mea imi ascundea cartile de la bibliotecaca, ca sa ma opresc din citit si sa fac mai multa treaba pe linga casa…

Prietena mea Tina se plingea mereu ca mama ei o rupe de la televizor si o pune sa citesca. Mama ei era profesoara de limba romana. Ce nedreptate!

Cind eram mica, visam la o mama care sa fie profesoara de limba romana…

Citeam pe furis. In podul casei, in fundul gradinii sau in harbuzaria de pe virful dealului. Locul meu era in aceste colturi bucolice si in cartile in care ma ascundeam.

Apoi visul meu s-a implinit. Am o casa si in ea multe carti. Dar, paradoxul e ca, cu cit mai multe carti vreau si cu cit mai multe carti achizitionez, cu atit mai putin spatiu am ca sa le depozitez si timp ca sa le citesc.

Cititul din podul casei e inlocuit cu cititul in troleibuz. Fundul gradinii acum e bucataria mea de sase metri patrati. Citesc mestecind prin cratite.

Intr-o zi am descoperit pagina lui Joshua Becker si am inteles ca acumulez prea multe carti. Si ca incerc sa-mi potolesc o sete din copilarie. Am nevoie sa consolez copilul din mine…

Astazi traiesc cu o carte electronica, in care incap toate povestile mele din trecut, prezent si viitor. Si astazi inteleg ca locul meu a fost prea mult timp printre carti. Astazi el e in afara lor. In discutii cu prietena, in jocul cu copii, in jurnale scrise si niciodata re-citite.

Culmea paradoxului: intreaga mea colectie de carti se odihneste acum la mama la tara, in casa mare. Si mama nu-mi mai zice nimic…

 

Text: Lidia

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 17