Maraton

#loculmeu e doar al meu și nu-l mai dau nimănui

Soarele sparge cerul. E un asfințit sângeros. Vântul suflă iarba proaspăt călcată, peste care au mers tălpile mele. Iarba e de un verde crud.

E primăvară târziu și încă nu e prea cald. Pas cu pas mă mișc printre florile care abia și-au deschis petalele și și-au eliberat parfumul.

E liniște, e multă liniște aici. Rochia albă de bumbac atinge gâzele din iarbă. Simt multă libertate. Aici nu există frică, luptă și simț al vinovăției. E spațiu, e atât de mult spațiu și e totul numai al meu, pentru că e locul meu.

e locul meu unde nu port machiaj,

e locul meu unde alerg,

e locul meu unde-mi permit să fiu tristă și veselă,

e locul meu unde iubesc și sunt iubită

e locul meu unde sunt multe cărți – cărți citite sau doar răsfoite.

laura

Locul meu e în mine. Și știu cum e aici, doar că de prea multe ori fug din acest loc, îl neg că există, îl huiduiesc și spun că nu este al meu.

Uneori vreau să nu am un loc. Dar să fiu acel loc. Spațiul, timpul să se încorporeze în mine, iar fiecare colțișor să fie bine și frumos aranjat, să nu mă mai întreb și să nu mai răspund, pur și simplu SĂ FIU.

Atunci, oriunde m-aș afla, aș ști, acesta e #loculmeu, cu bune și rele e doar al meu și nu-l mai împart cu nimeni.

Text: Laura G.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: July, 17