Maraton

#loculmeu in lumea ei e unul de… buburuză socială 

Astăzi locul meu a fost la teatru, ieri la un concert, mâine la un film…
Caut în toate aceste locuri un loc al meu pierdut cândva, undeva.

#loculmeu e în tot ce nu mi-am oferit până acum. Sau mi-am oferit, dar prea în grabă, prea pe fugite și prea puțin.

Locul meu e în preajma oamenilor de la care pot mereu învăța, a oamenilor ce se exprimă și gândesc frumos. În diferite feluri și prin diverse mijloace: pictură, dans, muzică, teatru (ceva ce-mi e tare aproape), literatură.

Eu încă imi mai caut locul meu…

buburuza

Locul meu de zi de zi e și cel din acest desen. Unul de buburuză cu fundiță. Da. La cârma unui cărucior simpatic în care un buburuzel mic bate neîncetat din piciorușe în semn de revoltă.

Acum are cinci ani. Și e fetiță. Și așa a desenat ea zilele astea #loculmeu. A spus că cea cu fundiță sunt eu, iar cel mic din cărucior e ea când era bebe.

Locul meu e unul de insectă mică, de buburuză ce are în spate un buburuz, ce pare spectator, (“privitor ca la teatru”) și o altă suită de ALTE insecte ce par a fi fluturi de diverse forme si culori ce vin spre cărucior.

Locul meu este și drumul pe care încerc să urc căruciorul. Un drum pe care mi l-am ales și pe care încă urc, învăț și întalnesc personaje noi.

Text: Cristina Culic

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 27