Deprecated: Function create_function() is deprecated in /var/www/wp-content/plugins/wordpress-23-related-posts-plugin/init.php on line 215

Deprecated: Function create_function() is deprecated in /var/www/wp-content/plugins/wordpress-23-related-posts-plugin/recommendations.php on line 264

Deprecated: Function create_function() is deprecated in /var/www/wp-content/plugins/wordpress-23-related-posts-plugin/init.php on line 440
Social

Lucruri frumoase totuși se întâmplă

În a doua săptămână din noul an, pe la 10 dimineața, am ajuns în satul Costuleni, raionul Ungheni.

La o răscruce, printre labirinturile ulițelor întortocheate ale satului, pe care nu se zărea nici țipenie de om, stau două femei în vârstă, care, la prima vedere, se află acolo de o veșnicie, ca un fel de garant al stabilității și infinitului (vorba poetului). Mașina noastră s-a oprit în dreptul lor, în spatele microbuzului de șase locuri, care vine o dată pe săptămână în Costuleni, ca să-i ducă pe cei câțiva săteni din categorii sociale defavorizate, la Ungheni, la Serviciul de îngrijire socială.

Femeile s-au salutat cu asistenta socială, doamna Lucia, o femeie tânără și plină de entuziasm pentru munca pe care o face, după care a avut loc un schimb de curtoazie rurală. Ritual care, în acest context concret, a venit să confirme că opinia publică locală a acceptat ca cineva din exterior „să caute” de cei de pe loc.

Urcăm strada și ne oprim în fața unei porți. Dintr-o curte modestă, cu un morman de frunze uscate și alte resturi lăsat în fața porții, din interiorul gospodăriei, a țușnit o femeie de peste 30 de ani, în pantaloni de sport roșii și s-a îndreptat iute spre poarta de peste drum. E Angelica, una dintre beneficiarele Serviciului. Felul Angelicăi de a vorbi te face să-ți încordezi urechile pentru a prinde firul celor spuse. Angelica s-a dus la vecina sa, soția polițistului din sat. Femeia o ajută de câte ori e nevoie și, în timp, i-a devenit ca o soră mai mare. De această dată Angelica a anunțat-o că au venit să o ia la Ungheni și, totodată, să se asigure că e ok să plece cu noi.

Angelica a urcat în microbuz cu un soi de bucurie neîncrezută pe față. Femeia a învățat încă din primii săi ani, că în viață nu prea se întâmplă lucruri frumoase, așa, pur și simplu. Acum, însă, această convingere pare să nu mai fie atât de solidă.

După ce ușa microbuzului s-a închis după Angelica, am pornit după Serioja. Serioja este un bărbat de 33 de ani care locuiește singur. La școală nu a mers, părinții au considerat că nu e nevoie, că nu se va descurca, de aceea Serioja nu știe carte. Acum bărbatul lucrează cu ziua și face totul singur pe lângă casă. Gătește. Îl mai ajută și vecinii. Serioja e sfios, îmbrăcat tinerește și zâmbește ca un copil.

După Serioja, a venit și rândul fraților Raia și un alt Serioja. Ei locuiesc într-o gospodărie cu un frate și cumnata, în casa rămasă de la părinți. Ambii s-au născut cu necesități speciale, nu au dus-o bine cu școala. Viața nu le-a fost ușoară – lipsuri, munci istovitoare, condiții sanitare precare și nicio perspectivă. Greutățile, însă, nu le-au distrus speranța că vor avea condiții mai bune de viață și un pic mai mult confort.

Când toți au fost luați de pe la casele lor, microbuzul a luat drumul Ungheniului, spre Serviciul de îngrijire socială, inițiativă care și-a propus să ofere asistență și îngrijire celor care au nevoie.

Serviciul se află într-o aripă renovată a unei foste grădinițe din spatele unui bloc sovietic din Ungheni. Una din aripile grădiniței este într-o stare deplorabilă. Angajații ne povestesc că locul în care ne aflăm acum era exact așa cu doar câteva luni în urmă.

Serioja, Angelica, Raia și Serioja au intrat grămăjoară pe ușa Centrului și s-au așezat pe canapeaua din hol. Personalul auxiliar, două doamne cu o experiență de peste 20 de ani de îngrijire a oamenilor aflați în stare vulnerabilă, îi cheamă pe rând în camera de duș. În timp ce sunt ajutați să se spele, hainele le sunt puse și ele la spălat în cele două mașini automate. După duș, femeile caută pe loc niște haine de schimb, deoarece majoritatea beneficiarilor vin la centru fără nimic. Apoi, când ajung pe mâna doamnei Valentina, frizerița, hainele în care au venit le sunt aduse, încă ude, în pungă.

Procesul tunsorii e cel mai revelator. Te așezi în fotoliul coafezei și, în decurs de 20 de minute, percepția pe care o ai despre tine se schimbă. Am văzut această schimbare pe chipul fiecăruia – a lui Serioja, a Angelicăi, a Raiei și a celuilalt Serioja. Fiecare se uită pe furiș în oglindă, cu un soi de speranță în ochi și curiozitate. Fețele lor se luminează, de parcă din oglinda frizeriei improvizate a început să reflecte câte un soare pentru fiecare din ei. Soarele lor personal.

-Cu „ciolcă” vreau, așa cum îi la modă, zice Serioja și se uită în oglindă, cu un zâmbet mare, copilăresc.

Se mai uită oare și în altă parte Serioja în oglindă, mă întrebam eu? Dar Raia? Dar fratele ei, celălalt Serioja, care șchiopătează și a fost nevoit să renunțe la munca de văcar, dar Angelica, născută într-o sărăcie cumplită, într-o casă unde s-a băut dintotdeauna, din prima zi și până azi?

Serviciul de îngrijire socială, un proiect din resursele Uniunii Europene și co-finanțat de Fundația Soros-Moldova, este destinat persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale, persoanelor cu dizabilități locomotorii, persoanelor de vârsta a treia, care se confruntă cu probleme de sănătate și cele lipsite de susținere din partea copiilor. Un loc unde oamenilor li se restituie demnitatea lor umană, unde sunt ajutați să-și construiască o imagine de sine, să se privească în față și să se recunoască în oglindă, dincolo de condiția lor fizică, psihologică sau socială.

Pentru că, haideți să fim sinceri, în câte gospodării din localitățile rurale oamenii au apă în casă, sunt conectați la un sistem de canalizare, au sistem de încălzire, duș amenajat, mașină de spălat automată? Dar câți își permit să meargă la frizerie? Atunci, însă, când vine vorba de persoane cu dizabilități și persoane în vârstă, totul e și mai grav, iar stratul de deznădejde care acoperă această problemă este atât de gros, încât uiți că schimbările mari și calitative încep de la astfel de la soluții aparent simple, cum ar fi asigurarea unor servicii elementare de îngrijire.

Să dăm oamenilor servicii esențiale. Asta deja face diferența pentru foarte mulți.

Articol sponsorizat

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: July, 12