Dragă redacție

Ma simt vinovata, ca nu sunt o mama buna. Cum sa ii impaci pe toti?

As vrea sa vin cu rugaminte, de a aborda o tema, spre exemplu, “Mamele si copiii”. Poate sunt si alte mamici care vor veni cu sfaturi, idei despre cum sa avem o relatie mai buna cu copiii nostri. Am un servici, care implica mult efort din partea mea, stresant, cu responsabilitati. De dimineata pina seara sunt la birou, rezolvind incidente si incheind contracte. Vin acasa extenuata, cit de mult nu as vrea, nu pot sa trag linie intre servici si casa. Din cauza asta sufera familia mea, din cauza oboselii, lipsei de dispozitie. CInd intru in casa vreau timp doar pentru mine, liniste si detasare, dar nu e posibil, pentru ca ma asteapta fata mea, care vrea sa imi povesteasca, sa converseze, sa-imi puna intrebari, apoi pregatirea cinei,etc. Din cauza mea sufera copilul, pentru ca eu nu am timp de viata sociala, sa chem colegele ei la mine acasa, sau fiica-mea sa mearga in vizita. Am observat tot mai mult ca de altfel copilul meu imi copiaza starea de suflet, nu prea are prieteni, aici se mai adauga si latura copilului cu note de 10 pe linie, tocilar, care e rau vazut de colegi. La servici o alta problema, fiecare jumatate de ora ceruta liber pentru a merge cu fiica-mea la dentist, sau sumedeniile de analize pe care le facem pentru ca ea e celiaca, sunt negociate dur cu sefii… Poate cineva vine cu idei, sfaturi cum sa faci armonie si sa ii impaci pe toti. Ma simt vinovata, ca nu sunt o mama buna, ca nu am timp pentru prieteni, pentru fata mea, pentru mine la urma urmei… Stiu, e o idee sa fiu eu sefa mea si sa nu depind de nimeni, dar deocamdata nu e posibil.

Cunoscuta situatie. Situatia “cerc vicios”. Problema multor mame care lucreaza, problema mea pana acum cateva luni.

Solutia mea nu intotdeauna este la indemana pentru fiecare. Eu am renuntat sa-i impac pe toti. Mi-am facut o lista de prioritati. Prioritare am fost eu si copilul meu.

Dar in cazul in care plecarea de la lucru ce te tine lipit de birou nu este o optiune, iar negocierea cu sefii pentru un program mai flexibil este din domeniul science-fictionului, eu as prioritiza lucrul pe care il fac acasa.

De exemplu – cine rapide si usoare sau cine preparate in timpul unei zile de week-end si puse la congelat. Pot fi gatiti coltunasi, tiftelute, bulionuri, umplutura pentru placinte (eu congelez branza gata facuta pentru placinte). Cat am lucrat asa am facut si acum deseori tot asa fac. Alta solutie pentru cina ar fi de doua ori pe saptamana sa fierbi orez, paste, cartofi din care in urmatoarele zile sa gatesti. Din paste fierte se pot gati salate foarte satioase si pline de vitamine, din orez – la fel, de cartofi nici nu mai zic. Ii amesteci practic cu orice – de la varza murata pana la sardine din cutie sau rosii proaspete. Apoi, toate aceste ingrediente “prefabricate” pot fi folosite pentru o omleta compusa sau date la rola aoperite cu un strat de ou zbatut cu lapte sau smantana. Posibilitati de a sta in fata aragazului fix 20 de minute sunt multe. Important e sa te organizezi de doua ori pe saptamana. O data in una din zilele week-endului si alta cand esti nitel mai libera.

Cand lucram si ajungeam acasa, oprindu-ma in bucatarie, o asezam pe Ilinca la masa si cat amestecam in cratita, discutam cu ea si faceam temele. Dupa mancare, cat strangeam – ea isi facea ghiozdanul pentru a doua zi. La 9.30 – era timpul sa mearga la culcare. Cam in jurul orei 10.00 – 11.00 incepea timpul meu de om matur si liber. E foarte important ca in acest timp de “om matur” sa nu faci bucatarie sau curatenie. Strangi atunci cand copilul e prezent, astfel mainile lucreaza, iar gura vorbeste cu el. In plus, parerea mea de nezdruncinat este ca un copil trebuie sa fie alaturi de parinti cand acestia se ocupa de treburile casnice. Cel putin, pentru ca sa vada ca nimic nu pica din pod. In plus, asta este o metoda diferita de a comunica cu el.

Apropo, pe mine in astfel de situatii ma ajuta metoda Fly Lady. Pe net poate fi gasit site-ul american si cel rusesc, unde foarte bine se explica cum si ce trebuie sa faci ca sa le reusesti pe toate. Recomand insistent.

Si inca ceva –  am renuntat la o chestie pe care o facem deseori, din cauza educatiei, din cauza normelor sociale, din cauza ca asa credeam pana acaum ca e corect sa traiesti. Am renuntat, deci, sa ma “complic”. Nu am timp – nu fac curat, deoarece curatenia nu este acum o prioritate. A fost Ilinca invitata de o prietena pe noapte – o las cu mare drag, fara sa ma gandesc ca ar putea deranja. Daca deranjeaza, trebuiau sa n-o invite. Vrea sa invite acasa pe cineva – las’ sa invite, indiferent – e curat sau nu. Daca pot sa stau sa le gatesc ceva bun – o fac. Daca nu, le dau 50 de lei si le trimit la magazin.

Ce tine de prieteni, ei exista pentru ca sa-ti faca viata mai usoara, nu sa te impovareze. Vor sa vina in timpul saptamanii – sa vina cu ceva ce ar manca si ei si tu. Sa spele vesela alaturi de tine, sa curete cartofi, daca e nevoie, sa faca temele cu copilul si sa-ti lase un sfert de ora sa faci altceva.

Foarte mult conteaza sa ne invatam sa cerem ajutor. Si fii sigura, vom primi acest ajutor. O spun din propria experienta. La inceput e greu sa ceri, sa rogi, parca te incomodezi, parca nu vrei sa arati ca nu le reusesti pe toate, dar pana la urma – e extrem de important sa o faci. Si ajutorul poate fi cerut practic de la oricine. De la o vecina, de la o ruda mai indepartata, de la o prietena sau o cunsotinta. Chiar daca un om te va refuza, altii doi te vor ajuta. Garantat.

Apropo, nu ai scris nimic de vreun barbat in aceasta familie. Daca el este, sper din tot sufletul sa fie implicat cumva si aceasta dificultate in care te afli, sa fie impartita in doua.

Sper ca am fost de folos. Acum ofer cuvantul altor mamici.

Articole de pe blogul vechi la aceeasi tema, in diferite perioade –

Time Management

Time-management II

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: May, 24