Maraton

Mâca

Mâca mea era “mâca” pentru mine, pentru o droaie de nepoti si pentru toata str. Valea Crucii 6 de la Botanica. In ograda cineva m-a intrebat cum o cheama pe mâca si eu m-am blocat:
– Mâca!
O chema Olga-Elena, avea numa 4 clase da’ tot ea m-a invatat sa citesc, stia alfabetul si sa citeasca pe silabe si ca acestea treb unite.
Ne uitam impreuna la “Prosta Maria” si ma punea sa-i traduc, caci ea nu stia ruseste!
Era dintr-un sat de tigani si tare se temea ca si copiii ei (9 bucati) sa nu ajunga tiganosi, deaceea a tinut cu tot dinadinsu sa-i trimita la Chisinau la invatatura, asa ca, mai toti copiii ei au trait prin internate la oras.
Bunelu meu, bunelu Serioja, a murit cand mama era studenta si eu nu eram pe lume. Mâca a fost a 2 lui sotie, prima i-a lasat 3 copii dupa ce murise. Mâca i-a luat “de suflet” si a mai facut 6.
Mama mea e ultimul copil, facut la 42 de ani. Cand m-am nascut eu Mâca a vandut mosia din sat, le-a dat parintilor mei banii si mama o luat-o sa traiasca cu noi, atunci Mâca a devenit Mama!
Ea m-a crescut, ea m-a invatat ca o femeie treb sa poata sa faca mancare da si sa schimbe un bec, sa repare niste ochelari si sa schimbe un surub. Ea mi-a fost si mama si tata si bunica si bunel. Eu eram sigura ca va trai 100 de ani! Era o sfanta! Gatea dumnezeeste si avea raspuns la orice intrebare! Toate amintirile mele din copilarie sant cu Ea!
Ea era motivu intalnirilor noastre cu toate rudele, ea ne aduna si ne aseza la o masa!
23 decembrie 1998 Mâca se simtea cam rau, o durea “stomagu”
24 decembrie 1998 mama o comandam morfina
25 decembrie 1998, dimineata tare Mâca o murit!
Eu mult timp in ziua ceea nu am iesit din camera mea.
Avea 76 de ani. De ce nu a trait pan la 100??
Toti imi ziceau ca doar oamenii buni mor asa repede si nu se chinuie. In ziua ceea toti imi erau dusmani, pentru ca mi-au ascuns 1 an jumate ca Mâca avea cancer! Poate as fi fost mai buna, mai ascultatoare, mai iubitoare…
La cimitir era frig si urat, nu intelegeam de ce trebuie de aruncat pamant peste Ea.
Acasa nu ne mai astepta nimeni, plangeam pentru ca ramasesem cu fara “mama”, mama plangea pentru ca nu stia unde-s cartofii in casa. Am fost nevoite cu mama sa facem cunostinta de la inceput!
Mâca e mereu in inima mea! pan acum chipul ei bland si privirea inteleapta sant intiparite in memorie!
Te iubesc!
p.s. Acum tot 2a ne aduna pe toti, de Blajini, la cimitir, in FIECARE an!

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 21