Deprecated: Function create_function() is deprecated in /var/www/wp-content/plugins/wordpress-23-related-posts-plugin/init.php on line 215

Deprecated: Function create_function() is deprecated in /var/www/wp-content/plugins/wordpress-23-related-posts-plugin/init.php on line 215

Deprecated: Function create_function() is deprecated in /var/www/wp-content/plugins/wordpress-23-related-posts-plugin/init.php on line 215

Deprecated: Function create_function() is deprecated in /var/www/wp-content/plugins/wordpress-23-related-posts-plugin/init.php on line 440
Copii

Mama, care intotdeauna este. Chiar si atunci cand nu-i

Ea sedea cuminte langa mine. Amandoua in fata unui functionar. Cand el a intrebat-o ce inatlime are, ea i-a raspuns senina:

– 1 metru si 50 de centimetri.

– Wow, esti inalta! Ce au toti copiii de azi, de sunt atat de inalti? Si fata mea de 7 ani nu reuseste sa poarte hainele pe care i le cumparam!

 

Eu radeam. Fata de langa mine, fata de un metru cincizeci, e fata mea. A mea. Iar eu incap intr-un metru saizeci si trei. Dar nicidecum in cei 33 de ani.

 

Uneori, cand merg pe strada langa ea si ii prind dispozitia schimbatoare, imi dau seama ca nu intotdeauna imi ajung resurse sa pot sa fiu o mama buna. Buna in sensul in care eu mi-l imaginez. Atenta. Generoasa. Disponibila. Tandra. Ca tot ce se intampla in jurul meu, in capul meu, in lumea pe care incerc sa mi-o construiesc in fiecare zi, ma lasa undeva pe dinafara lumii ei. La periferie. Sau ea ma lasa. Pentru ca nu ma poate prinde. Pentru ca ritmurile vietii noastre nu coincid. Pentru ca eu nu sunt asa cum ar vrea sa fie mama ei. Buna.

 

Cand imi dau seama, ma opresc. Sau ma opreste vreun functionar care o intreaba ce inaltime are, ca sa-mi aduca aminte ca am un copil. Un copil care creste asa cum poate. Cu resursele lui. Pentru ca ce altceva ar putea face?

 

Ma trezesc noaptea. Si ma intreb: „Dar ce va fi cu ea?”. In tot acest timp, in care incerc sa construiesc in jurul meu ceva, ce face ea? Graviteaza pe orbita mea? Sau poate e o planeta aparte, inca nedescoperita de mine? Cum e in lumea ei? De ce culoare e iarba acolo? Cate luni sunt pe cer? Cum miroase la ea luna mai? Ce forma are dorul? Din cate litere e „te iubesc”?

 

In fiecare zi simt ca pierd. Pierd din teren. Din viata. Din minutele in care mi-as putea construi o nava spatiala sa ajung pana pe planeta ei. In fiecare zi nu-mi ajunge ceva. O piesa. Un detaliu. O cheie. Nu-mi ajunge energie. Pentru ca las oameni gresiti sa mi-o absoarba. Uneori le deschid larg usa. Ii chem. Insist. Si pentru ea nu ramane mai nimic. Niste resturi. Din ceea ce nu au reusit altii sa apuce.

 

Daca as avea multi-multi bani, as inchiria un elicopter sau un avion mic, si l-as face sa zboare deasupra drumului pe care il face ea de la scoala acasa, iar de coada lui as anina un poster mare-mare, pe care ar fi scris: „Chiar daca deja nu dormim impreuna, mama e intotdeauna langa tine. Chiar si atunci cand e in camera vecina. Chiar si atunci cand e departe. Mama nu va pleca niciodata din inima ta. Pentru ca ea si-a gasit acolo un locusor caldut.”

 

 

 

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 5