Copii

Mame internationale: “Ca la noi la nimeni” sau cresa-gradinita a la francaise

Ana este o mamica din Moldova stabilita de ani buni in Franta. Aceasta postare a fost scrisa ca un ecou la mesajele mamelor care intampina dificultati la gradinita si care sunt determinate sa vorbeasca. De unde si titlul dat de autoare “Ca la noi la nimeni”, adica la noi, in Moldova.

Pentru ca stiu ca multe cititoare se simt frustrate de comparatia Moldova – …. , vreau sa mentionez ca aceste postari nu sunt menite sa creeze discomfort, ci sa provoace o reactie care ar duce la o schimbare.

Totul depinde de cum citesti mesajul. 

Sunt mamica unei fetite de 19 luni, care frecventeaza gradinita. Marele nostru noroc este ca aceatsa gradinita nu se afla in Moldova, dar intr-un orasel din regiunea pariziana. Si sincer sa va spun, eu ma simt asa de norocoasa, ca piciul meu are aceasta sansa, mai cu seama ca in Moldova nu as fi putu sa-i ofer ceea ce am gasit aici, nici daca as fi platit salariul dublu educatoarei, nici daca as fi ales o sectiune “privata”. Fiindca devotamentul, dragostea fata de profesia care ti-ai ales-o, implicarea educatoarelor, atentia fata de copilul tau nu are pret.

Eu nu stiu daca in Moldova, intrind pe neastepate in grupa de copii vezi vreo educatoare hranind un copil, pe al doilea tinundu-l pe genunchi si pe al treilea leganindu-l sa adoarma! Eu citeodata ma gindesc ca aceste educatoare sunt “magiciene”, au atita autoritate asupra copiilor, cu cuvinte dulci, cu imbratisari, saruturi pot sa-i mobilizeze si sa-i puna la joaca intr-o clipa. Si pentru asta, credeti-ma, bani nu trebuie.

Aici, in Franta, odata ce ti-ai platit la timp factura, de la tine nu se mai cere un cent. E sigur, copiii nu au draperii cu doua rinduri, nu au covoare pe jos, flori in vazoane de faianta si televizoare cu plasma atirnate pe pereti. Simplitatea decorului intr-o grupa te socheaza. Desenele copiilor tin de tablouri, solul este acoperit cu un material antiadeziv, in dormitoare paturi din lemn brut, lenjeria de pat din in bine calcat… In schimb, picii au multa atentie, creatie, iesiri culturale, cartulii si o bucatarie cu bucate gatite de un bucatar cu produse proaspete, locale, printre care si produse bio.

Parintii sunt tratati egal. Nu exista cel care mi-a dat cadou mai frumos, cel care nu a vrut sa puna bani la perdele. In fiecare seara ti se raporteaza cu detalii ce a facut copilul tau, la ce ora a dormit, la ce ora a mincat. In cazul cind face vreo prostioara, musca, impinge sau trage de par pe cineva, ti se spune din prima si te avertizeaza ca trebuie sa iei masuri, sa-i explici si acasa ca violenta e interzisa.

Pentru parinti se organiseaza reuniuni “Le café des parents” unde fiecare impreuna cu educatoarele, directoarea si psihologul cresei isi spune off-ul. Fiecare parinte se jeluie, isi spune problemele care le intilneste in educare copilului. Adunarile de parinti, care la fel sunt destul de frecvente, se desfasoara intr-o atmosfera decontractanta. De fiecare data bucatarul cresei gateste o prajitura pentru parinti, se ofera de baut un suc, o limonada…Eu acum nu pot sa nu ma gindesc la cumnata mea, care la fiecare matineu al copilului sau coace cite doua trei torturi si le duce la gradinita!

La cresa in care merge fetita mea se aplica teoria celebrei pedo-psihiatru, Françoise Dolto. Ea spune ca copilu nu are mici idei, nu are mici suferinte, nu are mici bucurii nici mici crize. Pentru noi sunt mici, pentru ei ele au aceeasi dimensiuni ca ale noastre. Teoriile sale au facut ca sa se inteleaga in societatea franceza a anilor ’60, foarte conventionala, ca cuvintul unui copil are aceeasi valoare ca cuvintul unui matur, dar nici intr-un caz, ceea ce e cel mai important, sa nu confundam adultul cu copilul. In cazul cind copilului nu i se impun limite cresc “copii regi”. Bref, sa lasi copilul sa-si exprime caracterulu, ca mai tirziu cind o sa fie mai mare sa stie sa devina independent. Si astfel, lasindu-l la 18 luni sa gateasca prajituri, sa faca ore de muzica (i se pune o chitara sau o toba in fata si copilul face ce vrea si ce simte el cu ea), sa li se organizeze ateliere de lectura, sa faca dans, muzica sau pictura. Mi se pare atit de mult pentru un copil!

Si aici nu e vorba de resurse finaciare. Educatoarele nu sunt platite exagerat, salariile lor chiar considerindu-se unele dintre cele mai mici. Aici e vorba de vocatie, e vorba de un sistem care vrea sa creasca copii sanatosi, emancipati. Copii care sa nu creada ca daca tatal meu este procuror, educatoarea o sa-mi permita sa-l bat pe Vasilica si, in plus, fiindca a plins sa primeasca  inca una de la ea. De ce la altii se poate, dar la noi toti sunt inglodati intr-un marasm din care cind vrea unul sa iasa, ceilalti il trag punindu-i dop la gura????

unnamed (5)

unnamed (6)

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 23