Jurnal

Misterul naturii umane I. Galagia din capul nostru

Ea s-a mutat in blocul nostru acum 20 de ani. Imbracata intr-un paltonas-clopotel, cu guler de blana, cu parul strans intr-o coada de cal in varful capului. Buzele rosii. La fel ca si masina ei sportiva.

 

La mijlocul anilor 90, sa ai masina sportiva si inca sa-ti mai vopsesti buzele in rosu aprins, intr-un Chisinau gri si prafuit, cu 3 localuri in cruce in care aveau acces numai miruitii lui Dumnezeu si fetele de companie, bogatia si extravaganta vecinei n-au trecut neobservate. Toate cele 9 etaje, care aveau geamuri spre curte, intepeneau dupa perdica, de cate ori vedeau ca de dupa colt apare botul alungit al nebunei rosii.

 

Cate sacose a scos din portbagaj? Cumparaturile puse in pungi branduite erau posibile doar la Fidesco de langa hotelul National. Noi am fost acolo o singura data. Sa ne cumparam un ananas si un borcanel de Nutella intr-un ajun de Craciun, drept cadou din partea mamei. Si sa ne uitam cum arata capitalismul. Wow! Una, doua, trei, patru! Cinci! Toate pline cu ceva despre care noi doar auzisem ca exista. Sau vazusem la televizor.

 

Ai vazut ce rochie avea? Cu spatele ei, ar fi trebuit sa-si aleaga altceva – murmurau vecinile, inghesuite serile de vineri la geamurile balcoanelor de la bucatarie. Ele si-ar fi dat un rinichi pentru rochia ei alba lunga, cu spatele brazdat de panglici, in stil BDSM. Am intrat dupa ea in lift. Asa mai mirosea!

 

Legenda spunea ca isi facuse in apartament o mini-sala de fitness. Putinii din vecini care avuse acces in acea casa, erau luati la intrebari mai ceva ca la un interogatoriu. Toti vroiau sa cunoasca marele adevar – daca ea singura face curat, daca gateste, cum se imbraca acasa. Si toti stiau, asa cum stii ca doi cu doi fac patru, ca ea nu facea nimic. Ca e inganfata. Obraznica. Excentrica. Blonda artificiala, pana la urma urmei! Se imbraca prea nu la locul ei. Iar cand cineva i-a turnat acid pe acoperisul masinii ei rosii, tot blocul a rasuflat usurat. Macar aschia asta ne-au scos-o din fund!

 

Au trecut ani. Au mai aparut magazine. Deja toata lumea venea acasa cu pungi branduite. Si chiar isi stergea fundul cu hartie igienica moale. Cu floricele. Si aroma de lacrimioara de primavara.

 

Intr-o zi, cand la televizor aparuse mai multe canale, cand Starnetul si-a intins cablurile la toate etajele, in curte s-a facut liniste, si vecinii au auzit-o. Si au aflat ca ea se saluta. Intotdeauna. Ca are o voce placuta. Ca stie sa mentine o discutie intre vecini. Ca e placut sa schimbi doua vorbe cu ea. Si ca spala singura etajul la care locuieste.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 13