Copii

Mulțumesc Maiei Sandu!

Viața este un test care te aruncă prin variante de răspuns fără drept de ultimă replică. Sunt mame care întotdeauna se vor zbate în lamentări atunci cînd vine vorba de testele pe care urmează să le treacă copiii lor, fiind în stare să facă lucruri inimaginabile și pe alocuri fără vreo explicație, doar să-și justifice lozinca cu care și-a emancipat odraslele pînă în prag de majorat, și anume: Principalul copilului meu să-i fie bine.

 

Mă apucă un tremurici inexplicabil cînd văd mame împlinite cu nota 5 “luată” de copilul ei la examenul de Bacalaureat, trîmbițînd, în schimb, „dulcegării” veninoase la adresa responsabililor de BAC, și etalînd scuze că oricum totul deja e cumpărat, iar copilul ei este o victimă de sistem, un pionier al noilor reguli impuse de frustrații de la Educație, jertfe ale proiectelor pilotate de o oarecare Sandu care a apărut nu știu de unde și nu știu de cînd și care nu vrea nimic altceva de la viață decît distrugerea viitorului copiilor noștri.

 
Nu știu eu din ce categorie de mame voi fi, dar mă bucură enorm faptul că, copilul meu are o pasiune aparte față de cărți, iar una din primele ei expresii conjugate și rostite atunci cînd mă așteptam mai puțin a fost: mama citește, cărînd după ea  o enciclopedie uriașă.

 

Eu am crescut înconjurată de veri și verișoare cam de aceeași vîrstă, fiind în mare parte educați de bunica noastră, o femeie care și-a pierdut un picior într-un accident feroviar din prostia unei însoțitoare de vagon care a dat semnal șoferului să pornească Diezel-ul fără să se asigure că bunica încă nu reușise să urce scara. Și de-ar fi fost singurul accident…Pe lăngă acesta, bunica mea a cunoscut războaie, deportări, foamete și alte orori, însă mereu a avut în suflet o dragoste nebună de carte. Citea tot ce găsea: biblii, ziare, reviste, cărțile noastre de geografie și biologie, etichete de pe haine, calendare, etc. Țin minte cum ea ne repeta pe un ton de rugăciune că, copiii vor face tot ceea ce văd că fac părinții lor, fie că aceștia citesc, cîntă, lucrează în grădină, se bat, sau beau alcool.

 

Știu că încalc o regulă, dar vreau s-o spun: Mulțumesc Maiei Sandu!

 
În viața mea a apărut un erou. Un erou firav, cu o voce pe alocuri tremurîndă, cu ochi mari și încă nesiguri în ceea ce vede și pronunță, însă cu o voință de care dă dovadă doar un evadat dintr-un lagăr de concentrare.

 
Cu riscul unei tautologii, o să încerc să spun: Lăsînd la o parte lamentările, lăsați copii să citească!!!

 

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 18