Social

Nu avem la baza societății noastre interdicția violenței

TDiscuțiile despre violență (violența sexuală, copiii bătuți, bătăile în stradă și agresiunea fizică în general) degenerează în declarații de genul:

„Orice om normal știe și așa că violența nu este acceptabilă. Iar cei care violează femeile, agresează alți oameni și se manifestă în general agresiv – sunt niște elemente marginale, oameni din pături sociale vulnerabile, care sunt departe de normele socio-culturale. În general, societatea noastră nu acceptă violența de niciun fel, apelați la lege. dacă vă simțiți vizați”.

Greșeala noastră este să credem că noi, cei care stăm aici, pe Facebook, formăm societatea, iar cei care nu sunt de acord cu valorile general umane moderne sunt un grup mic de oameni asociali.

De fapt, proporția e inversă. Și m-am ferit să-i numesc pe ceilalți – asociali. Pentru că anume ei formează baza societății noastre. Iar cei care luptă cu violența de tot felul, da, sunt un mic cerc de idealiști. Ei creează o bulă informațională de corectitudine și intoleranță la abuzuri, care nu corespunde societății intregi. Altfel spus, noi nu suntem societatea.

Acum hai să vorbim despre stereotipul că societatea noastră nu acceptă violența

Vă aduceți aminte când ați văzut ultima dată un om care se cacă în mijlocul drumului? Nu neg că se mai întâmplă, dar în general, numărul acestor cazuri se reduce la zero. Iată exemplul când în societate există zero toleranță la anumite chestii. Oamenii percep la nivel de subconștient că nu trebuie să-ți faci nevoile în stradă, față de alți oameni.

Mă rog, unii bărbați nici azi nu se sinchisesc să vopsească gardurile cu secrețiile lor fiziologice. Dar chiar și ei caută ulițe mai dosite, se dau după colț sau încearcă altfel să ascundă acest proces. Imaginați-vă că cineva se așează pe vine în Piața Marii Adunări Naționale. Acest om va fi ridicat și dus mai degrabă la consultație la psihiatru decât la sectorul de poliție. E clar doar că omul are ceva probleme la căpucean, dacă face acest lucru. Sau dacă vă treziți că vecinul își face nevoile la intrare în bloc, va trebui să treacă ani până lumea va uita acest lucru.

Acum, pentru comparație, aduceți-vă aminte de câte ori ați întâlnit situația când cineva este bătut. Bărbat, lovind o femeie, sau părinte, lovind un copil? Cum ați reacționat? Ați intervenit sau ați trecut pe alături? Răspundeți sincer, măcar și în gând.

Nu avem la baza societății noastre interdicția violenței. Dimpotrivă, e parte componentă a „tradițiilor din moși strămoși”. Faptul că un bărbat își bate soția la beție generează mai degrabă vorbe de genul „fără foc nu iese fum”. Despre violuri nici nu mai zic. Hărțuirea sexuală, în general, e ceva care se întâmplă doar prin Europa și America pentru că „n-avem noi așa ceva”, „nici nu poți să mai flirtezi cu cineva că ești acuzat de hărțuire sexuală” șamd.

Violența sub orice formă e un lucru obișnuit în societatea noastră. Copiilor nu le spune nimeni că nu au dreptul să atingă, fără permisiune, un om străin. Că nu au dreptul să lovească pe nimeni. Dimpotrivă, sunt încurajați să lovească înapoi, să arate cine e mai puternic.

În spațiul public abuzurile și violența sunt arătate atât în filme, cât și show-uri,  fără vreo cenzură. Și nimeni nu-și face griji ce învață copiii de la televizor.

Dacă la vreun show se discută liber despre viol, atunci accentul este neapărat pe vinovăția victimelor agresorilor și violatorilor, despre comportament, îmbrăcămintea și machiajul lor. Omul, despre care se știe că și-a lovit soția, nu este ostracizat, nu este trimis la psiholog să –și trateze tărtăcuța.

Toți se fac că plouă. În schimb, femeile aduse la limită, distruse în bătăi, care în atacuri de disperare-și ucid agresorii, sunt condamnate fără cercetare, fără ajutorul psihologului, sunt judecate public și umilite că au îndrăznit să se apere.

Suntem încă o societate care susține tacit violența și legea celui puternic, iar micul grup de luptători pentru drepturile femeilor, a copiilor, sunt încă niște extratereștri.

Traducere: Diana Mihuță

Textul original: Alexeenko Anastasiya

Tradus și publicat cu acordul autoarei.

Foto: Alisa Mulder/Unsplash

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 12