Maraton

O caut în toate mamele, oriunde mă întorc

http://bullcitycraft.com/milnica/13377 follow link   Mama a murit la 45 de ani. De cancer renal cu multiple metastaze. În trei ani, de când nu mai este, am avut multe momente în care mă gândeam cum ar fi fost să ne fi vorbit despre ceea ce simţeam fiecare din noi atunci.

buy wellbutrin sr no prescription

como conocer un hombre gay De ce n-am avut curajul s-o întreb ce simţea? O vedeam suferindă. O vedeam chinuită, până la neputinţă, de odioasa chimioterapie. O simţeam înfricoşată, în ciuda dârzeniei pe care şi-o impunea. Ea ştia că va muri. Eu ştiam că va muri. Ea nu zicea nimic. Eu nu ziceam nimic. N-aveam niciuna curaj.

buy penegra review

follow url Atunci, frica de necunoscut ne-a inhibat orice reacţie afectivă. Ne-a încuiat în noi şi ne-a lăsat să ne prăpădim încet.

can you buy viagra in germany over the counter

follow Într-o zi, la spital, m-a rugat să-i scot brăţara şi să mi-o pun pe mână. Am făcut-o în tăcere. Apoi i-am luat mâna ei într-a mea şi am depus efort să nu plâng. Cred că a făcut la fel. În tăcerea acelui gest, ne-am vorbit atâtea…

http://huntersneeds.net/rigaro/6128 În seara dinaintea înmormântării, mi-a explodat frica de necunoscut într-un plâns cumplit. Gândul că n-aveam s-o mai văd vreodată, îmi ruina sufletul. Mi-era frică de dorul ce avea să mă acapareze pentru totdeauna…

http://fbmedical.fr/aftepaes/7191 Acum realizez. Ne era frică să înfruntăm realitatea. La amândouă. Dacă vorbeam, o înfruntam împreună. Aşa, am înfruntat-o separat.

buscar mujeres solteras en lima Aruncându-mi privirea peste fereastră, constat că azi avem soare.

site de rencontre ado usa I-am moştenit ochii…

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: http://killjoytattoo.com/?kremeni=partyspiel-kennenlernen&d41=21 October, 15