Părțile corpului

O metodă veche, cât lumea, de a slăbi

Continui să fiu întrebată cum am slăbit. Uneori am impresia că întrebarea îmi este pusă în caz că poate voi oferi, totuși, o rețetă magică, o dietă-minune sau promisiunea că totul se va rezolva de la sine. Dacă ultima variantă poate să se îndeplinească în anumite condiții, primele două – nu.

Deși, am un secret pentru cei interesați: am slăbit când mi-am pus lacăt la gură și mi-am scos bascheții din cutie. Erau, practic, noi.

Un secret cunoscut de toată lumea. Însă, din cauza banalității lui, puțini sunt cei care vor să-l accepte. Pentru că așa suntem noi, oamenii – căutăm soluții complexe și exclusive, căi întortocheate, prin păduri și mlaștini, când, de fapt, cărarea a fost de mult batătorită.

În toată această poveste a slăbitului, cel mai mult contează onestitatea. Să fii onest/ă despre felul în care arăți, să fii onest/ă despre plăcerea de a te privi în oglindă, cu sau fără haine, să fii onest/ă despre felul în care mănânci și ce mănânci, să fii onest/ă despre stilul de viață pe care îl duci, să fii onest/ă despre felul în care te percepe lumea din jur, să fii onest/ă despre motivele acumulării de kilograme, dar și despre motivele dorinței de a scăpa de ele.

Din experiența mea știu că poți să te privești în oglindă, plângând de ciudă și furie, că nu se mai închid blugii, dar să nu recunoști sub nicio formă că mănânci cu mult mai mult decât ai nevoie și din motive departe de cele pur fiziologice, iar orice pomenire din partea celor aproiați despre o eventuală schimbare de comportament, stil de viață, să devină o catastrofă, un motiv de isterie și scandal.

Până nu ajungi în punctul să-ți fie greu, în toate sensurile, de tine – profund, până la durere și greață deloc metaforică – slabe sunt șansele că va avea loc vreo schimbare. Iată când ajungi în acel punct, lupta e ca și câștigată.

Dacă simțiți că nu vă puteți descurca, lua în mâini, începe sau dacă ați început, dar nu vă puteți ține, dacă onestitatea cu care v-ați privit în oglindă și ați enumărat motivele, v-a copleșit, încât să nu mai vedeți vreo lumină la capătul tunelului – mergeți la psiholog. Deseori, problemele de greutate sunt direct legate de problemele psihologice.

Alte rețete pentru a slăbi și a menține rezultatele nu sunt. Pentru că e una să slăbești rapid, înfometându-te, în același timp – destrugându-ți mușchii, și alta e să-ți schimbi modul în care trăiești – în fiecare zi câte puțin, corect, treptat, sistematic și holistic – de la ceea ce e în cap, în farfurie, în casă și dincolo de casă, în activitatea profesională și în relații, la ceea cu ce-ți umpli timpul (o oră de sport vs. o oră pe Facebook sau Netflix) și aspirațiile pe care le ai.

Alte soluții nu am. Și, ca om care a avut o perioadă în care a slăbit brusc din cauza mai multor factori, alegându-se cu probleme de sănătate, nu vă recomand slăbirea bruscă – ce folos să fii piele și oase, dar să nu ai energie, tonus, vitalitate? Însă, dacă ăsta e idealul vostru, atunci eu nu sunt persoana potrivită căreia să-i adresați întrebările despre slăbit.

Foto: Ben White /Unsplash

PS: Am scris foarte multe articole despre corp, slăbit, acceptare de sine, după o revizuire rapidă am descoperit că fiecare etapă a relației mele cu corpul din ultimii câțiva ani este descrisă pe blog. Dar asta seamănă deja cu alt subiect pentru un text.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: September, 18