o zi din viata unei mame singure
Femei

O zi ordinara din viata unei mame singure

De ieri dimineata in capul meu a sunat un clopotel. Ceva nu merge.

http://poloclubmiddennederland.nl/wp-content/themes/twentyten/images/wordpress.png Cand am deschis usa baii, de acolo m-a izbit in fata un frig ca din stepele Mongoliei. Intre geamul de termopan si zid, e o crapatura ca pot ascunde biletele, ca intr-o deschizatura magica in lumea de dincolo.

fake identity online dating Terciul pentru Ilinca a iesit rar. Desi pusesem proportiile obisnuite. Apoi, urmand ritualul de ani de zile, m-am apropiat de pat, m-am asezat, am mangaiat-o pe fata, i-am sarutat fruntea si i-am soptit ca e timpul sa se scoale. Ceainicul fierbea.

http://milehiproperty.com/?ki0oss=Legitimate-part-time-jobs-from-home&a77=c0 Ilinca fosaia sub plapuma. O apucase iar durerile de stomac. Durerile care ma chinuise si pe mine ani de zile, din primul an de scoala. Acum mi-au trecut. As putea manca si o bucata de carne de cal de antart si nici n-as clipi.

follow url Stiti si voi, starea ceea de neputinta cand un copil este bolnav. Cand incerci sa afli care e limita intre durerea pe care o simte cu adevarat si cea pe care si-o impune sa o simta, pentru a fi protejat. Pentru a fi crezut. Pentru a nu fi trimis la scoala, cand el e atat de vulnerabil. S-a imbracat. A mancat cateva linguri de terci. Afara picura. Mi-am amintit ca am un covor care spanzura pe bara balconului. Noroc ca nu am vecini dedesubt.

conto demo su binary option robot Am iesit in strada. Ne-am impletucit picioarele pana la statie. Stiam ca o dezamageam. Ca i-ar fi placut sa luam taxiul. Ca durerile de stomac o fac irascibila si pretentioasa. Si cum sa te simti om intr-un troleibuz matinal?

go Am coborat la statia bunicai. Am trecut pe la magazinul de paine pentru o chifla cu stafide pentru cafeaua mea de la birou. Magazinul era inchis. Anume atunci inchis, cand ei de obicei deschid la 8. Era 8.10. Am lasat-o pe Ilinca la mama. Ea a bagat-o repede în așternut. A înfofolit-o. I-a făcut masaj la burta. Eu nu am asteptat sa văd daca are efect. Alergam la statia de maxi-taxi. Si da. Era unica zi in care nu era niciun maxi-taxi in statie. In schimb erau oameni. Multi oameni. Care asteptau si ei masina magica care ii va duce la birouri, la piata, la policlinica. Eu nu puteam sa astept.

go here Am injurat in gand. Pentru ca purtam o fusta ingusta. Pentru ca incaltasem tocuri. Pentru ca trebuia sa fac pe glod 15 minute de mers pe jos. In deal. Mi-am zis ca e o zi de rahat. Ca nu m-am incaltat potrivit. Ca machiajul meu arata ridicol, acum, cand urc acest deal afurisit, cu gropi, caini vagabonzi și santiere de constructii. Ca fusta mea stramta a fost o decizie de gaina. Ca putea sa ma fi gandit inainte de a iesi din casa. Ca vanzatoarea de la magazinul de paine este o nesimtita. Ca ar fi putut deschide magazinul la timp. Ca eu am dreptul la chifluta mea cu stafide. Ca Dorinel trebuia demult sa anuleze microbuzele si sa dea oamenilor transport normal. Ca de ce m-am nascut, pana la urma urmei? De ceeeee?

Eu nu stiu ce s-a intamplat pe urma. Pe urma a fost altfel. Eu mi-am dat seama cat e de fain sa ai pentru ce iesi din casa. Cat e de fain sa ai pentru ce iesi din casa! Chiar daca pe ploaie. Chiar daca pe glod. Chiar daca pentru a duce un copil bolnav la bunica lui! Inseamna ca este un copil. Care e viu. Si o bunica. Care e inca vie. Inseamna ca ai unde sa mergi. Si daca te grabesti, inseamna ca cineva te asteapta! Fie ca te asteapta seful. Sau subalternii. Sau oamenii care iti fac reparatie in casa. Dar, totusi… Cineva te asteapta. go to site Si in toate cazurile in care cineva te astepata, inseamna ca tu poti oferi ceva. Orice. Chiar si un fund la bataie. Chiar daca ai de urcat un deal. Pe glod. Cu maidanezi. Inseamna ca ai cu ce-l urca. Doua picioare care vor rezista 15 minute de efort. Tu ai picioare. Chiar daca dealul va fi urcat in pantofi cu tocuri! O perecehe de pantofi de 6 ani! O pereche de pantofi care tine 6 ani este o pereche de pantofi fantastica. Si fusta stramta. O fusta stramta si o pereche de patofi pe tocuri! Pai, tu arati de milioane!

Ce-si mai poate oare dori o femeie, care are un copil pe care il poate duce la mama sa, care are un loc spre care sa se grabeasca, care are bani sa-si ia o cafea, care simte pe picioare niste pantofi buni, iar pe fund o fusta eleganta? Care are unde reveni seara? Care are pe cine suna. Cu cine se certa. Ce altceva poate sa vrea? Eu nu mai vreau nimic. Si cat de mare n-ar fi crapatura din peretele baii. Cat vant n-ar intra in casa. Cate dealuri n-as urca pe tocuri. Cate chifle n-as gasi. Cate zile as tine de mana un copil bolnav. Cate convorbiri contradictorii n-as avea cu mama. Eu am cu ce. Si am pentru ce. enter site Tot ce conteaza in viata incape intr-un drum de dimineata. Fiti fericiti.

Totul merge. Clopotelul a sunat a viata.

***

Alte texte despre mamele singure, puteti gasi la rubrica http://inter-actions.fr/bilobrusuy/3909 „Maraton”.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: follow site August, 19