Dragă redacție

Oare merită să cheltui o viață de om pentru niște lucruri?

Intrând în casă, am mers direct în salon. Pe un scaun stăteau hainele mamei, aruncate la repezeală. A ieșit dimineața din casă, iar cu mai puțin de o oră în urmă am fost chemată în secția reanimare a spitalului de urgență să mi se comunice că mama putea muri în orice moment…

Mama putea să nu se mai întoarcă…

Această întrebare și înainte îmi dădea târcoale, dar în ziua aceea de duminică m-a doborât. „Pentru ce alergăm atât? Pentru ce toată goana asta? Pentru ce atâtea lucruri, bani, mașini, case?”

Răspunsul întârzia să apară… Poate ca să lăsăm după moarte copiilor… Toate aceste obiecte care azi ne sunt dragi nouă, pe care dăm ani de muncă din viață, la joburi care nu ne plac, după ce noi nu vom fi, nu vor trebui nimănui.

Bunelul meu a fost un om de o înțelepciune rară. Pe lângă asta a fost om gospodar, cum se spune la nord. A construit case copiilor. Și lui una, pe urma a construit alta mai mare. Dar toată viața a trăit într-o căsuță mai mică, iar casa o ținea când veneau copiii și nepoții în ospeție. Prima a plecat bunica, peste 14 ani a plecat și bunelul. Casa mare și frumoasă stă acum tristă. Nimeni nu îi mai deschide ușa. Copiii au plecat care și pe unde. Doar gardul din metal, meșterit cu măiestrie și vopsit în verde, îi mai ține de companie. Toată avuția bunelului și bunicii de o viață, astăzi nu mai trebuiește nimănui.

Buneii mei nu au văzut marea, nu au văzut muntele, nu au dormit cât au vrut, nu au citit cărți, nu au admirat natura. Buneii mei au muncit. Din greu. Toată viața. Pentru că așa trebuie. Toți așa au făcut. Noi alergăm, ca niște roboți, la serviciu. Puțini sunt cei care își fac lucrul din plăcere. Copiii noștri ne văd clipe numărate, de obicei seara, când mulți din noi nu au chef nici gura să deschidă. Cu dispoziția apăsătoare de la lucru venim acasă și ne vărsăm amarul peste cei dragi.

Așa și trăim. Pentru apartament, mașină, casă, vilă, telefoane. Dar oare merită? Câte haine ne trebuiesc nouă? Câți metri pătrați ne trebuiesc pentru viață? Câte perechi de pantofi? Care telefon te face mai fericit? De ce cheltuim bani nebuni pe manichiură cu ojă semi-permanentă, pe tonele de cosmetică decorativă, pe fel de fel de accesorii, și multe alte lucruri netrebuincioase?

Oare toate astea ne fac mai fericiți? Oare merită să cheltui o viață de om pentru niște lucruri? Noi goi ne naștem, și tot așa vom pleca! Fără nimic! Atunci pentru ce?

Text: Livia Danu

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 3