Copii

Paienjenisul in care putem sa ne pierdem copiii

E foarte greu sa explici copilului cum stau lucrurile cu siguranta pe Internet cand nici noi, ca parinti, nu cunoastem prea multe. Iar pentru a ne convinge ca nu suntem informati sau constienti de ceea ce inseamna expunerea pe Internet, nu trebuie sa mergem departe. E suficient sa intram pe contul nostru de Facebook sau Ok.ru.

Ce vedem acolo?

  • Imagini in care apare copilul nostru, de cele mai deseori pozand sau in posturi, in opinia noastra, amuzante. Acestea sunt distribuite, in majoritatea cazurilor, fara acordul copilului. Or, ce acord poti cere de la un copil de cateva luni sau de 3 ani? Dar noi nu vedem o problema. Si de ce sa fie o problema? Copilul e atat de dragalas, frumusel, nostim, dulce, incat ne dorim sa fie vazut si admirat de toata lumea! Si nu conteaza ca peste cativa ani, descoperind aceasta publicitate in care a fost tras fara voia lui, copilul se va simti jenat, ofensat sau chiar jignit, pentru ca stiti si voi, undeva acolo ati postat fotografia ceea in care copilul e sumar imbracat sau chiar fara nimic pe el. Si asta jigneste, dragi parinti. Fotografiile nud ale copiilor se tin in arhiva familiei, la care are acces strict familia. Dar, cel mai bine, sa nu fie facute fotografii explicite, cu organele genitale in vazul tuturor. Or, dreptul la viata privata este un drept fundamental.
  • Statusuri in care povestim situatii din viata noastra de familie sau bucati din discutii cu copilul, care iarasi, ne par amuzante. Cati dintre noi cer acordul copilului, inainte ca aceste istorii sa fie facute publice? Copiii de la o anumita varsta incep sa fie secretosi, sa tina foarte mult la intimitatea lor si a cadrului familial, iar aceste expuneri nu le fac niciun bine. Apoi, ei tot traiesc cu frica de gura lumii, ca la scoala vor afla si vor rade de ei. Or, noi, ca si parintii nostri, avem tendinta de a minimiza dramele prin care trec copiii, avand falsa convingere ca amploarea si gravitatea unei drame este direct proportionala cu varsta la care o traiesti.
  • Comentarii rautacioase, lipsite de respect si compasiune, glume suparatoare, atacuri la persoana pe care le lasam altor internauti. Ce legatura au acestea cu siguranta online a copilului nostru? Foarte directa. Or, copilul nostru nu traieste intr-o bula izolata in Galaxia Andromeda si, daca acesta are deja un cont in reletele de socializare, activitatea parintilor sai, care tot au cont, va fi accesibila in newfeed-ul sau si, uneori, si a prietenilor sai. Asadar, rautatile, veninul, nedreptatile, jignirile pe care le lasati in comentarii vor ajunge nemijlocit si in ochii copilului, pe care, tot ce e posibil, il educati in spiritul inaltelor principii si valori. Disonanta cognitiva prin care va trece va fi destul de dura. Si asta nu e tot. Imaginati-va la ce teroare din partea oamenilor pe care ii cunoaste in viata reala (colegi, profesori cu conturi pe retele), dar si a celor din viata virtuala, necunoscuti si trolli, puteti supune copilul, deoarece, fiti pe pace, intotdeauna se vor gasi binevoitori care vor cauta sa va invete o lectie de buna purtare sau, pur si simplu, sa rada de prostia de care dati dovada si vor alege sa o faca in fata copilului. Sau, de exemplu, cum credeti, ce reactie va avea copilul cand la scoala va fi intrebat de colegi: “Ce-i cu taica-tau? De ce scrie asa?” sau “Ce-i cu maica-ta, am vazut ce a scris…” Si asta, va imaginati, e varianta cenzurata si redactata a posibilelor reactii.

Eu stiu, e greu. Pare exagerat. Parca ni se ia toata liberatatea de exprimare, dreptul la opinie si la libera deplasare prin spatiul virtual. Dar nu e chiar asa. Ca si in viata reala, in Internet functioneaza niste reguli, care au ca fundament drepturile omului. Nu e nevoie de nicio magie, minune, forte supranaturale ca viata virtuala sa fie sanatoasa si de lunga durata. E nevoie sa urmam aceleasi reguli pe care le urmam in viata de dincolo de ecranele gadgeturilor. De exemplu, in viata reala sunt destul de mici sansele ca veti turna zoaie in capul unui om care nu va place. Cel mai probabil, ii veti zambi politicos si va veti cauta de drum. Sau il veti ignora, fara a scoate un cuvant. Alt exemplu, mai graitor – in viata reala nu veti scoate copilul la o petrecere de 1200 de oameni si il veti plimba pe acolo cu fundul gol sau sumar imbracat, lasand fiecare invitat sa il priveasca atat timp cat isi doreste sau, ca sa fim realisti pana la capat, lasand cativa barbati sa masturbeze privindu-l. Dur? Da. Dar internetul, folosit in nestiinta sau ignoranta voita, e un mediu dur. Foarte dur. Un mediu in care sunt imagini si video pornografice cu copii mici, copii din scoala primara si copii adolescenti. Si ca acest tablou clinic sa fie complet, vreau sa va informez ca 4% din populatia globului o reprezinta sociopatii (termen devenit intersanjabil cu psihopatia). Ca aceste cifre sa fie mai pe intelesul nostru, specialistii spun ca unul din 100 de prieteni pe care ii avem pe Facebook este sociopat. Sigur, aceste cifre sunt relative, ceea ce inseamna ca ele pot fi cu mult mai mari. Si acesti oameni au acces la copiii nostri.

Adevarul este ca lumea nu e populata doar de unicorni, ursi panda, ingeri si alte personaje minunate. Chiar si cartile pentru copii au personaje negative. Pentru ca ele exista. Iar langa noi traiesc oameni cu diferite psihopatologii. Violatori, pedofili, ucigasi sau, pur si simplu, tati de familie carora le place cand un copil le priveste de pe ecran penisul in erectie. Haideti sa incetam sa ne amagim ca toti sunt buni si sa credem naiv ca, daca noi suntem corecti, onesti si donam regulat bani pentru scopuri nobile, atunci in viata noastra nu vor aparea oameni care au alte intentii. Sau ca ei exista doar in filme.

Noi toti am facut greseli in spatiul virtual. Si multi din noi suntem vinovati in fata copiilor nostri pentru ca i-am expus fara sa ne gandim si fara sa intelegem pericolele sau simpla lipsa de respect fata de intimitatea lor. Din pacate, din Internet nimic nu poate fi sters. Si, daca am citi cu atentie teremnii si conditiile site-urilor pe care ne inregistram si aplicatiilor pe care le descarcam, am fi la curent cu asta. Dar cati o facem? Viteza cu care se propaga informatia este foarte mare si ar fi bine sa constientizam ca unele fotografii cu copiii nostri au fost deja copiate si stocate la cineva in calculator. Asta e. Ce putem face de acum in colo? Sa incetam sa ne mai expunem copiii mici. Sa discutam cu copiii mai mari despre fata ascunsa si intunecata a marelui paienjenis.

Ironic, dar world wide web nu degeaba se numeste asa.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 17