Din viață

Pâine cu unt. Despre dreptul la ceea ce suntem

Pentru cetățeanul moldovean nu este nimic mai șocant decât informația că fiecare om e liber, independent, suveran. Poate și alți cetățeni au aceleași șocuri, dar de ei îmi pasă mai puțin. Vorba ceea, sângele apă nu se face.

Pentru cetățeanul moldovean, indiferent de educație, mediu, vârstă, venit este de neconceput că alt om poate să aibă alte gusturi, dorințe, vise, planuri, priorități, alte viziuni politice, altă religie sau să nu aibă treaba cu religia, altă orientare sexuală, ală concepție despre frumos și gustos, alte valori, alte feluri de a cheltui banii, de a se îmbrăca, de a interacționa, de a îvăța, de a vorbi, de a gândi, de a dormi, de a face sex, de a mânca, de a spune „bună ziua”, de a scrie, de a se exprima, de a răspunde. Alte feluri. Diferite. Altfel decât felul în care faci tu lucrurile. Și acest/acel ALTFEL are exact același drept la existență cum are FELUL tău. Totul are drept la existență până acolo unde inetrvine legea. Deși, legea tot nu e perfectă și istoria a demonstrat că sunt legi depășite, care trebuie anulate și făcute alte legi.

Zilele trecute am scris pe pagina de Facebook T E O T I T U D E despre cât de mult îmi place pâine cu unt și sare, că e mâncarea copilăriei mele și că pentru mine nu e nimic mai bun pe lumea asta. Au început să curgă comentariile. Ca să vedeți, o mărturisire atât de simplă, a stârnit atâtea emoții la oameni – comentatoarele îmi scriau că mâncarea copilăriei lor e pâinea cu unt și cu usturoi, sau pâinea înmuiată în apă și presurată cu zahăr, sau pâinea cu unt moale șt brânză de oi, sau pâinea cu untură și sare, sau plăcintele cu jumări, sau pâinea cu brânză și miere și multe, multe alte feluri de pâine. Toate diferite.

Fiecare pâine avea felul ei de a fi iubită. Cu untură, usturoi, pește sărat, zahăr. Feluri în care eu o mie de ani nu le-aș încerca, iar pe unele nici să le văd n-aș vrea, deoarece le-am încercat și nu mi-au plăcut deloc. Sunt, însă, oameni care le adoră, pentru care este cel mai gustos din lumea anume așa și nu altfel.

Și dacă mie nu-mi place, ce trebuia să-i răspund femeii: „Fuuu, ce aiurea!” sau „Cine mănâncă așa ceva?” sau „Pune mai bine peste unt o felie de brânză de capră” sau „Nu mânca untură, că faci colesterol” sau „Untul nu e bun la inimă”?. Ce drept am eu să critic gusturile cuiva? Ce drept am să pun la îndoială amintirile din copilărie ale cuiva? Ce drept am să vin cu sfaturi, când nimeni nu m-a întrebat? Ce drept am să devalorizez ceea ce pentru cineva reprezintă o parte foarte importantă din viață?

De fapt, ceea ce am scris pe Facebook era un experiment. Am vrut să mă scufund în toată diversitatea asta a noastră, care ne face atât de oameni. Am vrut să văd câte nuanțe poate avea o felie de pâine, câte posibilități de fi mâncată, câte amintiri trezește, câte emoții aduce. Am vrut să văd cum o simplă bucată de pâine poartă în sine vieți întregi, destine, povești, familii. Și toate-toate diferite, dar unite prin amintirea acelei felii de pâine.

Cine oare e acel om care va îndrăzni să anuleze toate aceste nuanțe, detalii, asocieri, amintiri? Cine e cel care va îndrăzni să spună că amintirile tale sunt greșite, dă să-ți arăt eu cum trebuie să fie amintirile corecte? Te rog, fără jumări. Și fără zahăr, că el nu e bun pentru sănătate. Și pâinea… pâinea are gluten.

Așa e cu orice pe lumea asta. Fiecare om are acea felie de pâine pe care el o iubește anume așa și nu altfel, având în spate o poveste, o amintire, o viață. Și cine ești tu ca să-i critici felul de a mânca acea pâine? Să vii neinvitat pe teritoriul lui, în casa lui, în spațiul lui online, în fața lui și să-i spui că nu, așa nu e ok. Iată tu știi mai bine cum e ok. Iată anume așa e ok. Cum știi tu.

Tare fain ar fi să ținem ceea ce știm noi că e bine, doar pentru noi, atât timp cât nu suntem întrebați. Iar dacă nu mai avem forțe să nu arătăm nimănui cum e mai bine, să deschidem un blog sau un vlog și acolo să propăvăduim. Să propovăduim adevărul nostru de pe teritoriul nostru. Cine-a vrea, a asculta. Cine nu, a trece pe alături.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 10