Social

Pentru parintii care sunt in stare sa justifice orice abuz din gradinite

De cate ori scriu un articol despre copiii abuzati in gradinite sau scoli, se gasesc oameni care sa vina in apararea cadrelor didactice. Salariul e mic, iar copiii sunt multi si toti nazbatiosi. Parintii nu-i educa acasa, iar statul nu plateste pentru educatia oferita in institutii.

Deci, dam cu bata sau tinem acesti copii incuiati in grupa, tipam la ei sau nu le permitem sa mearga la baie. De aceea ca e saracie, de aceea ca 1800 de lei pe luna e batjocura, nu salariu, de aceea ca n-au ce astepta parintii atitudine umana fata de odraslele lor in asemea conditii.

Niciodata nu voi obosi sa spun ca datorita acestor oameni, care pe deasupra sunt si parinti, vom trai in continuare in mocirla in care traim. Eu nu stiu ce copilarie au avut dansii, nu stiu cine i-a educat si ce gradinite au frecventat, dar vreau sa le spun ca pe timpul Uniunii Sovietice educatoarele, la salarii bune, stabilitate, paine la cateva kopeici, medicina gratuita, vacanta la mare prin sindicate, scoli unde nu se platea mita, se purtau exact asa cu copiii si ii abuzau in aceeasi masura.

In prim gradinita pe care am frecventat-o, pe la mijlocul anilor 80, copiii „neascultatori” erau inchisi in dulapul de sub chiuveta. Cred ca nu trebuie sa va povestesc despre teroarea noastra. Tot acolo, la masa nu mai ajungeam sa mancam paine alba, deoarece toata ajungea la educatoare. Noi mancam bucatele de paine sura, acra. Copiii care nu mancau erau tinuti de dadaca, in timp ce educatoarea le baga lingura cu mancare in gura. Pana vomitau.

A doua gradinita, in care am ajuns pe la varsta de 5 ani, baietii care, chipurile, faceau galagie in timpul somnului, erau scosi cu pielea goala pe balcon si tinuti acolo. Copiii care se scapau din cauza unor problema de sanatate sau, pur si simplu, de aceea ca nu au reusit sa ajunga la baie, erau pusi in mijlocul grupei, ceilalti copii trebuiau sa-i inconjoare si sa aratae cu degetul la ei, tipand „Ai, ai, ai, ce rusine!”.

Acum cu ce argumente veti veni, dragi parinti, aparatori ai metodelor necrestinesti de educare a copiilor in gradinitele noastre? Acum nu sunt salarii, atunci nu era ce? Acum sarmanii educatori, multi din care au profesat si pe timpurile copilariei mele, n-au conditii decente de viata, atunci nu aveau ce, cand le aveau pe toate, in rand cu orice om sovietic?

Nu e usor sa lucrezi cu peste 20 de copii? Dar e usor sa lucrezi la fabrica sa cosi pantaloni, toata ziua asezata, cu dureri de spate si de ochi, cu mancarea adusa de acasa, daca ai ce aduce, cu munca de la ora 6 dimineata, la un salariu de 2000 de lei? E usor sa lucrezi in politie, asa cum a lucrat mama toata viata, sa faci servicii de noapte, impreuna cu sobolanii, sa dormi pe scaune, sa auzi cum curg sirloaie mustrarile de la sefi si asta nu pentru un salariu mai mare? E usor oare sa fii infirmiera, sa faci clisme, sa stergi funduri, sa speli veceuri de spital, zi si noapte, la un salariu de mizerie? Sa fii taxatoare in troleibuze si autobuze, sa-ti faci drum printre zecile de oameni, sa socoti banii, sa ai grija ca fiecare sa plateasca, sa asculti comentariile betivilor si dobitocilor?

Nu toti oamenii in tara asta sunt manageri. E greu sa lucrezi cu copiii, la cald, cu mancare de la stat, cu ore de odihna la amiaza, cu cadouri de la parinti de cateva ori pe an? Lucreaza la fabrica.

Iar voi, dragi parinti aparataori ai acestor metode de instruire, aveti tara pe care o meritati. Numai un lucru va rog, daca ati ales sa traiti in mocirla, nu incurcati la altii sa iasa din ea.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 17