Deprecated: Function create_function() is deprecated in /var/www/wp-content/plugins/wordpress-23-related-posts-plugin/init.php on line 215

Deprecated: Function create_function() is deprecated in /var/www/wp-content/plugins/wordpress-23-related-posts-plugin/recommendations.php on line 264

Deprecated: Function create_function() is deprecated in /var/www/wp-content/plugins/wordpress-23-related-posts-plugin/init.php on line 440
Dragă redacție

Prefer sa plec, decat sa ma bat cu cei care se pronunta in favoarea minoritatii

Buna, Diana.
 
Stiu ca optezi pentru un sistem de invatamant cat mai putin corupt.
Si pentru ca apreciez foarte mult pozitia ta si discutiile pe blog la acest capitol, as vrea sa te rog sa faci o estimare a unui caz care nu doar ma marcheaza personal ca mama ci o poate afecta si pe fetita mea de 8 ani, cl.II.
 
O scurta preistorie:
– Am facut filologie germana, insa cand a venit vorba de scoala, nu am optat pentru Cogalniceanu sau vreun alt liceu cu un anumit profil din oras, din motiv ca imi cresc singura fetita si mai stand si cu chirie, am avut, oarecum, frica ca nu o sa ma descurc financiar, fapt pe care-l regret acum foarte mult…
– Am ales un liceu modest, pentru care insa a trebuit sa investim initial 1700 lei de copil pentru reparatia capitala a clasei si unde colectarile de sarbatori constituie o practica ordinara.
– Fetita mea este foarte agera si la capitolul matematica, dar si limbi, inclusiv cele straine (engleza, germana).
– Ne descurcam cu tonele de teme, fise suplimentare etc., desi mai avem in fiecare zi si antrenamente de gimnastica.
 
Un caz recent insa m-a marcat foarte mult:
Un baietel din clasa, foarte inapoiat la carte, dar foarte activ la pozne, pe langa faptul ca s-a jucat intr-o zi, dupa lectii, in lipsa invatatoarei, cu o bricheta in clasa si a aprins tabla, pe care au reusit niste maturi sa o stinga, la doar cateva zile dupa asta,  facut, ramas in clasa cu inca un coleg de teapa lui, in timp ce ceilalti erau la cantina, o poza cu ce l-a inzestrat natura la capitolul „virilitate” pe care a aratat-o apoi intregii clase.
 
Eu am insistat sa fac o lista cu cele mai mari isprave ale acestui baiat si sa adun semnaturi de la parinti pentru ca acesta sa fie exmatriculat. Invatatoarea a fost categoric impotriva, nedorind nici macar sa fie discutat subiectul la nivel de sedinta cu parintii. Ea fiind perfectionista, considera ca in colectiv trebuie sa fim toleranti, uniti ca intr-o familie.

Nesatisfacuta de aceasta abordare, am insistat ca cel putin sa se ia masuri la nivel de directie si psiholog.

In rezultat, pozitia invatatoarei, a psihologului si a directiei este una defensiva in favoarea acestui baiat si a mamei lui. Copilul, tatal caruia a fost apropo puscarias, „are un suflet mare si a actionat asa din naivitate, din curiozitate si nu trebuie sa aratam cu degetul nici la el ca se poate inhiba si nici la mama-sa care se poate simti frustrata in fata intregului colectiv”. Mai mult decat atat, „copilul are dreptul sa fie naiv si curios, e ceva firesc pentru fiecare copil.”  Despre obligatii si moduri de convietuire intr-un colectiv nu s-a pomenit. Faptul ca mama nu contribuie la instruirea copilului si il tot bate pentru ca „nu mai stie cum sa-l disciplineze” nu se pune in discutie. Important e ca ceilalti parinti sa fie intelegatori si sa nu exagereze prin a crede ca „acest baiat poate maine-poimaine sa agreseze sexual o fetita”, pentru ca dramatizarea asta nu este altceva decat „tunami intr-un taz cu apa” (afirmatia psihologului).
Directia considera ca nu are motive suficiente pentru exmatriculare, odata ce copilul asta este domiciliat in raza de circumscriptie a scolii si daca se implica Directia pentru protectia drepturilor copilului, o sa-i faca dreptate. Personal, nu prea cred ca cei de la directia respectiva vor tolera violenta din partea mamei, fapt care este demonstrabil din moment ce mama si-a permis odata sa-si loveasca copilul in prezenta intregii clase si a invatatoarei care nu a luat atitudine la acest capitol. Nu stiu cum discuta invatatoarea care merge regulat la familia asta la domiciliu, dar poznele devin tot mai exotice.
Solutiile pe care le-a inaintat directia sunt:
– sa fie interzise telefoanele, sau cel putin inchise, pe perioada aflarii la scoala;
– psihologul urmeaza sa lucreze individual cu copiii hiperactivi din clasa, dar si cu parintii acestora (ceea ce face deja de 2 ani).
Multi parinti din clasa sunt nelinistiti, insa nu vor sa iasa din cuvantul invatatoarei, de frica sa nu sufere copiii lor mai apoi.
 
Personal, sunt la etapa sa caut alta scoala pentru copilul meu. Prefer sa plec eu decat sa ma bat cu cei care se pronunta in favoarea minoritatii, indemnand majoritatea sa manifeste toleranta acolo unde exista anumite pericole si riscuri pentru alti copii. Or, minoritatea are mai multa „putere de convingere”…
Un moment important in aceasta ordine de idei este faptul ca nu consider educatia sexuala o tema tabu. Eu vorbesc cu fetita mea cate putin despre diferentele de fiziologie, comportament si mentalitate dintre baieti si fetite. Sustin convingerea ca copiii tre sa primeasca aceste cunostinte acasa, de la parinti, nu din strada, de la niste copii sau adolscenti deja informati, insa nu se stie cat de corect…
Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: July, 12