Femei

Primul pact

Astazi la Paris ploua. Alexandru oricum vrea afara. Ud, raceala, medicament – ii explic eu consecintele unei plimbari prin ploaie. Cizme, Rafaello care il asteapta in parc, barca, barca cu motoras – sunt contra-argumentele lui…

Jalea copilului trebuie umpluta cu activitati. Desenam. Ploaie, vant, baltoace. Pe Rafaello care il asteapta, trist, in parc. Hai sa desenam frigul. Hai sa desenam medicamentul. Toate aceste conditii climaterice mi-au adus aminte de mama…

Pe vermea mea, la scoala, copiii pana in clasa a 4-a aveau un fel de caiete pentru orele de “Stiinte ale Naturii”. In fiecare zi elevul trebuia sa completeze un tabel si sa indice: directia vantului, temperatura din acea zi, daca a plouat sau a nins, sau a fost lapovita si altele, nu mai tin minte acum. Desigur ca nimeni nu facea acest lucru in fiecare zi. Si, la sfarsit de luna, caietele se duceau “la control”. Ei, aici, aparea problema. Ce face un elev cu un tabel de 31 de zile care trebuie completat?

Intr-o zi, vazandu-ma tare speriata ca aveam tabelul gol, si era zi de control, mama imi zise:

– Hai sa-l completam acum. Noi doar tinem minte cum a fost aceasta luna.

Ne-am asezat amandoua la masa si am inceput a ne aminti. 1 a fost zi frumoasa, cu soare, tii minte? Era sambata si am fost la Nana Anea, iar ea ti-a facut coltunashi cu visina. Nu era deloc vant. Ei, si cate grade sa fi fost… Scriem 20. Toamna aceasta e calduroasa. Duminica, a plouat. Tii minte? Ai privit “V gosteah u skazki” si ne-am uitat pe geam si ne-am bucurat ca tocmai ploua, sa nu stam la televizor cand e timp frumos afara.

Si tot asa – 30 de zile…

In luna urmatoare, mama mi-a zis:

– Sa nu patesti ca data trecuta, ia si completeaza acum in fiecare zi. O sa-ti fie mai usor la sfarsit de luna.

Acest gand m-a speriat. Imi placuse atat de mult activitatea noastra comuna, amintirile si re-trairile fiecarei zile, incat ideea ca luna urmatoare nu voi mai avea asa ceva, imi parea o rautate.

– Mai bine compunem iar – i-am zis.

Dupa atatia ani imi amintesc cu un nod in gat de acea activitate. A fost prima noastra alianta adulta cu mama. Primul pact, primul secret impreuna. Au urmat inca multe secrete si pacturi dupa asta. Pentru ca in acea zi, mama m-a ajutat sa fac mai mult decat sa competez un tabel meteorologic. Ea mi-a aratat ca orice as pati in viata, orice restante as avea, ea ma va ajuta sa le “completez”. Cu zambetul pe buze si cu complicitate de mama.

Nu stiu daca psihologii ar fi aprobat astazi aceasta minciunica a mamei. Probabil ar gasi multe motive pentru care nu se cade sa faci asa ceva. Sa nu minti profesorul, sa nu incurajezi copilul sa lase pe maine temele de azi si tot asa.

Eu ma bucur insa ca mama a procedat anume asa.

Iar astazi eu desenez cu fiul meu vant si frig. Si-mi doresc un singur lucru. Ca atunci cand va creste mare, el sa stie ca eu ii voi fi mereu alaturi. Ca sa-l incalzesc cand aceste stihii vor deveni insuportabile.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 20