Din viață

Procedura de divorț în Republica Moldova

După ce au sunat clopotele Bisericești, doamna de la OSC i-a declarat cu glas solemn ”soț și soție”, oaspeții au răgușit de atîta ”Amar!!!”, iar rochia pentru cea mai importantă zi e întoarsă la salonul de închirieri sau urcată pe dulap ”în așteptarea nunții de argint”, începe realitatea, pentru care, de fapt, și ne căsătorim, începe viața de familie.

Și, cu toate că se spune că o căsătorie se naște în ceruri, uneori, din diferite motive, ea are tendința să se destrame pe pămînt. Atunci se ajunge la divorț.

Dreptul la desfacerea căsătoriei este unul garantat de legislația în vigoare.

  • Cazurile desfacerii căsătoriei prin intermediul instanței de judecată:

Art. 37 din Codul Familiei al RM, stipulează desfacerea căsătoriei de către instanța judecătorească în cazul în care soții au copii minori comuni sau în lipsa acordului la divorț al unuia dintre soți. De la această regulă, însă, pot fi și excepții, prevăzute de al. 2), art. 36 CF RM și anume ”La cererea unuia dintre soți, căsătoria poate fi desfăcută la Oficiul Starăă Civile, dacă celălalt soț:

  1. A fost declarat incapabil,

  2. A fost declarat dispărut,

  3. A fost condamnat la privațiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani”.

Desfacerea căsătoriei are loc pe cale judecătorească și în cazurile cînd există acordul la divorț al ambilor soți, însă unul dintre ei refuză să se prezinte la oficiul de stare civilă pentru soluționarea problemei.

Instanța judecătorească va desface căsătoria, dacă va constata că conviețuirea soților și păstrarea familiei în continuare este imposibilă (din practica mea de avocat, nu am vazut nici un caz în care cineva, dornic de a divorța, nu a reușit să o facă, doar pentru că instanța a constatat că e posibilă păstrarea familiei ).

Dacă, în procesul examinării cererii de desfacere a căsătoriei, unul dintre soți nu-și dă acordul la divorț, instanța judecătorească va amîna examinarea cauzei, stabilind un termen de împăcare de la o lună la 6 luni (la insistența unei părți sau reprezentantului acesteia, termenul poate fi redus la maxim sau, la maxim prelungit ), cu excepția cazurilor de divorț pornite pe motivul violenței confirmate prin probe. Dacă măsurile de împăcare nu au dat efecte și soții continuă să insiste asupra divorțului, instanța judecătorească va satisface cererea respectivă.

  • Actele necesare la depunerea cererii de divorț:

Cererea de desfacere a căsătoriei trebuie să corespundă prevederilor legale stipulate de art. 166 Cod de Procedură Civilă RM și anume:

În cererea de chemare în judecată se indică:

  1. instanţa căreia îi este adresată;

  2. numele sau denumirea reclamantului, domiciliul ori sediul lui;

  3. numărul de telefon, numărul de fax, poşta electronică sau alte date de contact ale reclamantului;

  4. numele sau denumirea pîrîtului, domiciliul ori sediul lui;

  5. numărul de telefon, numărul de fax, poşta electronică sau alte date de contact ale pîrîtului, în cazul în care reclamantul dispune de aceste date;

  6. numele, prenumele, adresa, numărul de telefon, numărul de fax, poşta electronică sau alte date de contact ale reprezentantului reclamantului;

  7. pretenţiile reclamantului;

  8. circumstanţele de fapt  şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile şi probele de care acesta dispune în momentul depunerii cererii;

  9. pretenţiile reclamantului către pîrît;

  10. valoarea acţiunii, dacă aceasta poate fi evaluată;

  11. documentele anexate la cerere.

La cerere de chemare în judecată se anexează:

  • Adeverința de căsătorie în original;

  • Copiile adeverințelor de naștere ale copiilor;

  • Copia buletinului de identitate.

În cazul în care se solicită partajarea proprietății comune în devălmășie, la cerere se anexează și documentele ce confirmă proprietatea. În cazul în care se solicită pensia de întreținere a copilului, se anexează (dacă reclamantul dispune) și actele întru coonfirmarea veniturilor.

  • Taxa de stat pentru cererea de desfacere a căsătoriei:

Taxa de stat pentru cererea de chemare în judecată pentru desfacerea primei căsătorii constituie 40 lei, pentru desfacerea celei de-a doua – 200 lei.

Pentru cererea de partajare a proprietății comune în devălmășie se încasează o taxă de stat în valoare de 3% din sumă, dar nu mai puțin de 150 lei.

Aspect important!

  • În lipsa acordului soției, soțul nu poate cere desfacerea căsătoriei în timpul gravidității acesteia și timp de un an după nașterea copilului (dacă acesta este viu și trăiește).

  • Stabilirea domiciliului copilului minor:

  • În cazul cînd părinţii locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vîrsta de 14 ani se determină prin acordul părinţilor;

  • Dacă un atare acord lipseşte, domiciliul minorului se stabileşte de către instanţa judecătorească, ţinîndu-se cont de interesele şi părerea copilului (dacă acesta a atins vîrsta de 10 ani). În acest caz, instanţa judecătorească va lua în considerare ataşamentul copilului faţă de fiecare dintre părinţi, faţă de fraţi şi surori, vîrsta copilului, calităţile morale ale părinţilor, relaţiile existente între fiecare părinte şi copil, posibilităţile părinţilor de a crea condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea copilului (îndeletnicirile şi regimul de lucru, condiţiile de trai etc.)

În cazul în care copilul nu a atins vîrsta de 10 ani, stabilirea domiciliului acestuia se va face în baza declarațiilor părinților. (Din practică, de cele mai multe ori domiciliul minorului se stabilește cu mama).

  • La determinarea domiciliului copilului minor, instanţa judecătoreasă va cere şi avizul autorităţii tutelare în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia dintre părinţi.

Dacă copilul a atins vârsta de 10 ani, la stabilirea domiciliului acestuia se ţine cont de părerea lui. La audierea minorului va fi citat să asiste un pedagog.

  • Partajarea bunurilor dobîndite pe perioada căsătoriei:

Bunurile dobîndite de soți în timpul căsătoriei constituie proprietatea lor comună în devălmășie, dacă în conformitate cu legea sau contractual încheiat între ei, nu este stability un alt regim juridic între aceste bunuri.

Orice bun dobîndit de soți în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmășie, pînă la proba contrară. (Indiferent de faptul că a lucrat doar un soț, că ”soția a trîndăvit pe divan zece ani de zile” (așa cum deseori am auzit în instanță), oricum toate bunurile dobîndite de soți în perioada căsătoriei se consideră proprietate comună în devălmășie și sînt pasibile de a fi partajate). Desigur că constituie excepție bunurile ce fac obiectul unor donații, testamente, moșteniri legale (cu alte cuvinte, dacă pe parcursul căsătoriei unuia dintre soți i-a fost ceva donat sau a dobîndit un bun în calitate de moștenire legală sau testamentară, acel bun constituie proprietate exclusivă a soțului și nu poate face parte din lista bunurilor ce urmează a fi partajate).

Bunurile de folosință individual (îmbrăcăminte, încălțăminte și altele asemenea, cu excepția bijuteriilor și altor obiecte de lux), sînt bunuri personale ale soțului care le folosește, chiar dacă au fost dobîndite în timpul căsătoriei din contul mijloacelor commune ale soților.

În cazul împărțirii bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților, părțile lor se consideră egale.

Bunurile proprietate comună în devălmășie a soților pot fi împărțite atît la divorț, cît și în timpul căsătoriei. Împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei nu afectează regimul juridic al bunurilor care vor fi dobîndite în viitor.

Din practică, procedura partajului proprietății comune în devălmășie este profund afectată de relațiile personale dintre foștii soți, relații, care, cu părere de rău, rar pot fi numite prietenești. Persoanele care aparent păreau liniștite și, cîndva, iubitoare, ajung să împartă între ei linguri, cuțite, borcane goale și cele cu dulceață, caloriferele din apartamente și multe alte chestii despre care, cînd aud situații similare ce nu îi afectează, spun cu voce tare ”eu? Da niciodată nu aveam să împart așa ceva”.

O tranzacție între soți, premergătoare procedurii judiciare de partajare a averii, ar putea fi o soluție în acest sens, dat fiind faptul că ar putea fi negociată cu calm (pe cît e posibil) și doar prezentată în instanță, pentru a fi legalizată.

Text: Nata Tomashevschi, avocat

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: May, 24