Din viață

Ptiu, să nu-ți fie de deochi!

Cine știe ce au în comun gardurile înalte și perdelele în două rânduri la ferestre în Moldova noastră? N-ați ghicit. Nu e mândrie-fudulie-frumusețe. E pază rea împotriva deochiului.

Deochiul e așa un fel de vrajă involuntară care, după cum se spune, provoacă dureri de cap, lipsă de bani, nenoroc în dragoste. Cică, cei care au fost ”întorși de la pieptul mamei” au ochiul rău și pot deochea.

Așa se întâmplă că trece o femeie pe stradă, întâlnește alte femei, le salută, fac un schimb de vorbe și când își vede de drumul ei mai departe, celelalte încep:

– Ai văzut cum s-a uitat? Mătincă m-a deocheat. Știi că are ochi răi.

Vă întrebați ce are asta cu perdelele și gardurile? Acuș vă zic.

Dacă ai gardul înalt și perdele la ferestre, nimeni din stradă nu poate vedea ce faci. Respectiv, nu te poate deochea. Această formulă se aplică și atunci când mamele tinere acoperă căruciorul cu o năframă străvezie. Doamne ferește să nu se uite cineva cu ochi rău.

Cum te poți păzi de deochi? Nicicum. Dacă are cineva de deocheat, oricum o face. Dar, cică se pot minimiza riscurile:

– Copiii mici sunt predispuși la deochi, deci ei trebuie să fie feriți de atenție străină;

– Nu stai prea mult de vorbă cu oamenii pe drum;

– Dacă băniuești pe cineva de deochi, reduci la minim comunicarea cu acea persoană.

Da’ dacă ai pățit-o, ce să faci ca să scapi de deochi? Vorba babelor aduce multe remedii:

– Când nu ai nimic la dispoziție și te simți rău ”din senin”, faci pișu, uzi o mână și dai cu ea peste frunte. Cică, alungă duhurile rele (și pe mine m-ar alunga, dacă ceva).

– Bei apă sfințită și te speli cu ea pe față,

– Mergi la cineva care știe descântece și rogi să te descânte.

– Legi o ață roșie de 2 degete.

Cu deochiul nu te legi. Dacă în sat nu placi cuiva, dintr-un motiv sau altul, te pomenești peste noapte că tot satul știe că tu ai ”ochiul rău”. Deci, nu trebuie să lauzi pe cineva, să privești insistent, să dai bomboane ori biscuiți copiilor, să râzi prea tare. Poți avea ochiul rău. Poți deveni izolat instantaneu.

Vreți un exemplu viu despre teama asta metafizică de deochi? Na poftim:

Stateam la bunei, la o sărbătoare. Venise și verișoara mea cu copiii. Fetița ei de 3 anișori a prins un pic de atenție și a început să ne povestească ceva d-ale ei. Eu o priveam cu zâmbetul până la urechi. Era o minune să o văd atât de guralivă și de veselă. Văzând asta, bunelul m-a ocărât:

– Râde de curul tău că-i mare, scuipă și nu te mai uita atâta.

M-a insultat. Motivul lui era că atenția prea mare oferită copiilor poate să prindă de copil acel deochi. Ce are fundul meu cu asta? Cică, așa se zice. Na poftim.

 

Text: Diana Mihuta

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 13