Copii

Salut! Ce mai faci?

site de rencontre rapide pour mariage Cand Ilinca era mica, se intampla sa ma enervez pe ea. Ca nu mananca atat cat ii pun in farfurie, ca scuipa terciul, ca nu doarme atunci si cat vreau sa doarma. Ca nu ma lasa in pace, atunci cand cel mai mult imi doream sa fac ceva pentru mine. Ca alerga, atunci cand voiam sa stea cuminte.

go site – E doar un copil, nu un robot, – imi spunea tatal ei.

click here  

conocer chicos de europa Eu am trecut prin toate crizele posibile si imposibile si de fiecare data, iesind din cate o lectie de viata, vedeam in copilul meu un om. Tot atat de om ca mine. Cu problemele lui mari si mici. Cu dorintele lui. Cu deceptiile lui. Cu asteptarile lui. Cu planurile lui. Cu durerile lui. Si nicio durere de a mea nu era mai mare si mai importanta decat durerea lui. Orice durere e o durere.

click Eu am trecut prin depresie si ea a fost alaturi. Aveam 26 de ani si o rugam pe mama sa doarma langa mine. Ma temeam ca voi muri in somn sau ca voi innebuni. Nu am murit si nici n-am innebunit. Am iesit de acolo. Si am vazut mai bine. Nu mai puteam sa fiu femeia-exemplu si mama fara de cusur. Voiam sa respir. Si sa nu ma tem ca, daca voi face asta, inima mi se va opri. Copilul meu nu mai era atat de enervant pentru ca eu mi-am permis sa traiesc.

click Eu am trecut prin intrebarile incomode despre separarea de tatal sau. La inceput trebuia sa explic de ce nu mai sunt printesa lui. Cu anii, intrebarile s-au transformat in crize, cu lacrimi, tipete, invinuiri. In ochii ei, eu eram cea vinovata. Cea care nu a putut face, schimba, pastra. Ma duceam in camera vecina si urlam, imi muscam mainile, ma zgaraiam pe fata. Nu mai puteam. Nu mai stiam ce sa fac, ce sa raspund, cum s-o impac. Durerea ei era. Si dincolo de perete, durerea mea. Impreuna, faceau doi oameni care sufereau. Si ea nu mai era deloc enervanta. Era un suflet care plange.

follow link Eu am trecut prin atatia oameni. Si ei au trecut prin mine. M-au plamadit. M-au cladit, caramida cu caramida. Si ea statea la umbra zidului meu. Tot atat de om, ca toti ceilalti. Cu partea ei de nisip, apa. Cu mainile pline de lut. Lut din care crestea cetatea mea.

follow site Tot ce sunt azi, sunt si datorita ei. Daca ea ar fi fost un robot, ce as fi fost eu?

http://calonline.com/?150=c2  

comment rencontrer dp  

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: enter October, 15