Din viață

Satul meu e un copil

Merg în sat de obicei după masă. Și așa iese, că atunci cînd cobor din autobuz, îmi țiuie urechile. Iarna, pe înserate satul e cam mut. Și cam întunecos. Lumina de stradă se aprinde la o oră anumită, de aceea puținii trecători se cunosc doar după mers și vorbă.

“Bună seara, bună seara”, dacă e întuneric răspunzi la toți, că cine știe cu cine te întîlnești, că nu cumvă să te recunoască și să-ți poarte vorbă că nu-l respecți. Trece un grup de bărbați, ”Bună seara, ai mai venit pe acasă?”, răspund la binețe, iritată de banalitate. În gînd îl trimit la origine.

Satul este foarte atent la viața femeilor. Că e măritată, că e mamă singură, că merge prea des la magazin, că și-a vopsit buzele, că o aduce acasă unu cu Jeepu. Iaca despre Cazanova satului se vorbește c-ar avea vreo 3 copii prin sat. Femei sub 20 ani. Parcă nu mi se dă gura să le zic fete. În ochii lor, tinerețea s-a cam dus.

La 25 ani ochii pierd din strălucire și apar vorbe de genul: ”Gata deja, trebuie să trăiesc pentru copii”. Am auzit-o de la o prietenă de a mea, mămică de 3 fete, cu gospodărie, bărbat chipeș, care preferă s-o știe doar pe lîngă casă. Studii fără frecvență? Cursuri de specializare? Sală de sport? Doamne ferește! El nu permite soției sale să umble cu prostiile. Și pentru că bugetul familial este în buzunarul lui, iar ea nu lucrează, și mai ales pentru că este obișnuită să-și minimizeze lucrul și contribuția la familie, ea își va reprima dur toate dorințele. Pentru că trebuie să trăiască pentru copii. Ce face bravul soț îl acelaș timp? Corect, este de dimineață pînă noaptea tîrziu pe drumuri. Face bani pentru familie. Iar dacă prin sat se aude că l-au văzut la discotecă, mă rog, trebuie bărbatul să se distreze, c-a lucrat mult. Iar dacă vecina îi spune soției că bărbățelu calcă cu stîngu pe la cumătrele singure, apoi asta e bîrfă rea.

Satul este crud cu copiii din familii defavorizate. ”Acela a lui Fedot s-a întors acasă cu mașină? O fi furat pe undeva, eu ce, nu-l știu pe taică-său?” Respectivul fiu a lui Fedot însă a început să muncească pe la 15 -16 ani, fiind cel mai mare din 6 copii, n-a prea avut de ales. Și nu știu cum s-a întîmplat că mai toți 6 au crescut și au cam plecat din sat. S-au însurat, s-au măritat prin alte sate, chiar alte țări. Iar satul își ține minte numai disprețul.

Satul este indiferent față de femeile bătute de soții lor. Se vorbește cu nesaț despre fiecare ceartă, după care femeia e văzută prin sat cu vînătăi. Și se face că nu vede, nu aude, nu-l privește.

Poștărița a obținut în sfîrșit actele de divorț. Să aibă vreo 55 ani. Au făcut 5 copii. El bea și-o bătea. Și dacă fiind mai tînără, răbda, fugea și dormea pe rîpă, cînd copiii au început să plece pe la oraș și-a dat seama că nu prea are puteri să fugă și s-a cam săturat. Și a depus documentele la divorț. Satul iarăși are motiv de vorbă.

Și merg prin sat și e beznă rău. Da’ nu mi-e frică pentru că știu toate gropile de pe drum. Și casele-mi dau binețe, și nu e nimic nou.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: May, 21