Maraton

#schimbareapanalacapat e acum, aici și imediat!

Mă schimb. Mi-am promis acest lucru şi nu o singură dată. Am zis că o să învăţ să fiu rea atunci când trebuie. Că am să spun “nu” când simt că nu mai pot. Că am să revin la regimul alimentar sănătos. O să scap de oameni şi de medii toxice. Și aproape în fiecare zi îmi promit să fac acest lucru, apoi uit. Uit. Pentru că este mult mai mult confort să exiști așa cum te-ai obișnuit. Cu un car de supărări, frustrări, promisiuni și vise spulberate.

Nu am 35 de ani, nici măcar 30 nu am. DAR! m-am trezit cu un an în urmă și am înțeles că dacă nu sunt încă eu pregătită să fac schimbarea până la capăt, o energie și un val care mă împinge din urmă DEJA o face. Și da, sunt în schimbare, nu de o zi sau de o lună, dar de un an…

Un an complicat, un an în care m-am aruncat dintr-un colț în altul. Un an în care nu voiam să lucrez, un an în care voiam prea mult să lucrez, un an în care am schimbat oameni, locuri, profesii și gânduri. Un an în care m-am certat cu Dumnezeu, un în care i-am urât pe toți, i-am blestemat pe toți și m-am respins pe mine. Un an plin de excese, de la cele culinare, până la cele emoționale. Un an în care am slăbit cu patru kg apoi am adunat cinci, apoi am slăbit iar și iar… Un an în care ba mi se părea că sunt cea mai fericita, apoi înțelegeam că n-am nimic din ce mi-ar trebui pentru fericire.

Pe doi iunie anul trecut toată viața mea s-a dat peste cap. Tot ce prețuiam și în ce credeam s-a transformat. Eu nu știu dacă există lucruri greșite sau corecte pe care le facem în viață, eu nu știu dacă există lecții de învățat, eu încă nu știu ce e și ce nu e bun pentru mine, dar sunt încă în căutarea drumului.

Am învățat multe în acest an despre oameni. Despre prieteni, familie, iubire, singurătate, putere de a iubi, dar cel mai important ce am învățat e că trebuie să iei tot de la viață! Până acum mereu m-am ținut în ”rămci”. Aici nu se poate, acolo nu trebuie, așa e greșit, așa e supărător, asta îngrașă, asta slăbește, asta e prea scurt, asta e prea lung, tot ce știam eu – e că există limite, dar adevărul e că ele NU SUNT. Totul e superficial și e plin de stereotipuri. Și toată durerea pe care uneori o simțim e pentru că am învățat cândva acest lucru, ceva de genul: ”liniște totală, acum ar trebui să te doară”, pentru că pe alt cineva a durut, sau invers – trebuie să te bucuri, pentru că alții s-ar fi bucurat. Nu dragilor, stop, mai stați pe locurile voastre, închideți-vă gurele și să nu vă mai aud, NICIODATĂ!

Acum eu decid, pentru că eu simt, pentru că totul e în interiorul meu și eu pot să stăpânesc. Aici, acum și imediat, nu altă dată, nu într-o altă viață, doar acum e #schimbareapanalacapat…

Text: Laura Grigore

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 20