scopul vietii
Interviuri

“Scopul vietii e sa ai o torba de bani?” si alte reflectii de la o jurnalista care a ajuns bucatareasa

O femeie care a sapat in adancurile ei si a scos la suprafata ceea ce ii place sa faca si de ce vrea sa-si lege viitorul. Un om pe care nu au speriat-o nici anii, nici istoria personala, nici faptul ca are deja o cariera si ar putea linistita sa-si vada de o viata tihnita si cu salariu la timp. Dar nu. Ea a vrut mai mult. Altceva. Si acel altceva a adus-o in fata plitei de gatit.

Faceti cunostinta, ziua specialist in comunicare, seara – chef in localul unde se gateste cel mai bine din tot Chisinaul (parerea mea), Maia Metaxa.

Maia Metaxa are un parcurs deloc obisnuit. Filoloaga razvratita din fasa. Jurnalista prin pasiune (a lucrat la Radio Nova, BBC Radio si Publika Tv). Psiholoaga prin studii. Chef prin vocatie.

Si pentru ca bucataria este regatul ei, discutia noastra a avut loc in bucataria Maiei (ar iesi un nume bun de restaurant). Meniul a fost simplu si, evident, delicios. Intre inghitituri si adulmecari de arome, am reusit sa vorbim si despre suflet.

pateu_de_ficat
Cum ai ajuns sa faci ceea ce faci acum?

Printr-o durere de spate. A trebuit sa ma opresc si sa ma gandesc ce fac mai departe. Si mi-am amintit ca imi place sa gatesc. Am inceput sa caut scoli. Asa am ajuns la Bucuresti, la scoala de bucatari. Imi doaream foarte mult sa raman acolo. Voiam sa raman la Hilton, unde mi-am facut practica. Cel putin 6 luni, ca sa capat experienta. Dar salariile sunt atat de mici pentru incepatori, abia apucam sa-mi fac bani sa platesc chiria si comunalele si sa-mi mai ramana ceva pentru abonamentul la metrou. Atunci am decis sa revin acasa si ma gandeam sa pun deoparte domeniul asta, pentru ca nu pot sa exist din el. La Chisinau nu ma vedeam in niciun fel de bucatarie si restaurant.

Atunci cum ai ajuns sa lucrezi la “Rozmarin”, daca nu te vedeai in niciun local de aici?

Fiind la Chisinau am trecut concursul pentru pozitia mea veche in comunicare si am reluat vechiul job. Dar nu puteam sa dau cu piciorul la tot ce am invatat acolo, nu puteam sa pierd toate abilitatile si am inceput sa merg la targuri, cu quiche-uri in special. Si iarasi, nu stiu, Universul, intamplarea… O prietena vine in vacanta de Craciun, ne intalnim si ma intreaba ce am facut la Bucuresti si eu ii spun, la care ea imi povesteste despre Emil Bojescu (celalalt bucatar de la Rozmarin n.a.), care e implicat in deschiderea unui nou local. Ca peste cateva saptamani sa ma sune proprietara localului si sa-mi propuna sa ne intalnim. Si imi mai spune ca noi ne cunoastem (rade). Am invatat impreuna la Iasi. Am stat in acealsi camin in primul an de facultate. Pe acelasi hol. Cand m-am intalnit cu ea, la noi a fost o conexiune instantanee. Felul cum ea vorbea despre mancare, eu – despre perceptiile si atitudinea mea. Mi-a povestit despre local, apoi am fost sa-l vad. Mi-a placut foarte mult. Si am acceptat. La urmatoarea intalnire am inceput sa lucram la meniu. Trei luni am lucrat la el. In aprilie am deschis. Am invatat din mers. Ne-am ajustat la oameni. Am schimbat. Modificat.

In tura suntem 2 oameni. Eu si ajutorul de bucatar. Un baiat foarte bun, la care tin mult. Produsul meu, daca pot sa zic asa.

muschiulet_de_vita

Nu ai avut frica de esec? In primul rand, sa mergi sa faci scoala de bucatari. Nu te-ai gandit ca ar putea fi o pierdere de timp si de bani, si s-ar putea sa nu-ti iasa nimic, si sa ramai cu sentimentul ca te-ai facut de ras cu fanteziile tale? In al doilea rand, la varsta asta, unde sa-ti mai schimbi cariera? Care-s sansele ca ai putea sa-ti faci o cariera in bucatarie? Si mai ales peste hotare…

Cand ma bag cu capul in ceva, ma bag acolo unde stiu ca am sa tin piept. Ceea ce ma misca este pasiunea si curiozitatea mare. Cand incep ceva, niciodata nu ma gandesc ca am sa esuez. Cred ca pentru mine conteaza foarte mult procesul. Eu invat extrem de multe lucruri si de firea mea sunt un om curios. Imi place sa acumulez experiente si imi place sa am experiente noi. Experientele noi te pun intr-o situatie noua si vezi cum te comporti. Descoperi parti din tine. Si faptul ca am sa ma fac de ras… aveam cumva asta la inceput. Mai degraba ”ce-o sa zica lumea…”, mai ales in domeniul asta… “femeia la bucatarie”.

Dar eu nu ma simt de varsta mea. Limitele sunt in capul nostru. Eu asta am ineteles in ultimul timp. Eu sunt om liber. Da, trebuie sa scapi de multe frici, fuck them off. Eu pot sa fac ce vreau. Atata timp cat asta imi aduce placere si atata timp cat asta ma tine interesata, nu exista limite.

Cum ramane cu banii? Tu faci ce vrei, dar, pe de alta parte, trebuie sa castigi bani?

Da, ei nu vin de la inceput. Si eu sunt constienta ca intr-un domeniu nou trebuie sa iei de la zero, inclusiv cu banii. Cu cat esti mai la inceput de cariera, cu atat ei sunt mai putini si cu cat avansezi, ei sunt mai multi.

Crezi ca la varsta asta poti sa incepi o cariera noua si ajungi la un nivel, sa zicem, ok, din punct de vedere al satisfactiei profesionale si din punct de vedere financiar?

Poti, daca iti pui mintea la contributie. Stiu ca nu este un raspuns ingenios, dar trebuie sa ai rabdare. Vezi ca eu n-am renuntat inca definitiv la jobul meu, poate inclusiv din cauza financiara. Noi suntem oameni extrem de complecsi si avem mai multe laturi si suntem foarte creativi de cand ne nastem, pur si simplu noi inhibam toata creativitatea asta la un moment dat. Si noi suntem foarte talentati in foarte multe domenii. Uite la copiii mici. Dar cu avansarea in vasrta incepe influenta sociala: “O, da, varsta! Ai ajuns la 40 de ani, esti deja baba”. Nu. Si atunci este important sa te asculti. Sa tii la tine. Sa fii tu de partea ta. Da, financiar este ok. Ce faci tu cu banii astia? Pentru ca, cu cat mai multi bani ai, cu atat vrei mai multi. Aici intervine deja alt subiect, educatia financiara in familie. Eu acum invat. Acum ma educ cum sa fac asta. Noi nu avem un program in scoala, de educatie financiara. Cum iti cheltuiesti banii? Da, ii faci? Dar in ce domeniu ii investesti? Ceea ce fac acum – investesc in mine si asta este de perspectiva, pentru ca toate cunostintele dobandite le am cu mine, le port cu mine si ma pot duce oriunde in lumea asta si avea un job, oricat de mic platit. Scopul vietii e sa ai o torba de bani? Pentru mine este important sa am despre ce sa-mi aduc aminte. Ca am fost acolo si am experimentat asta. Ca am fost acolo si am intalnit oamenii astia. Banii vin si pleaca. Depinde in ce-i bagi. Eu decid sa-i investesc in experiente. In felul asta ma descopar.

supa_de_dovleac

Noi avem timp sa fim orice ne dorim. Sa excelam in doua-trei domenii de-a lungul vietii. In 10 ani poti sa avansezi atat de mult intr-un domeniu! Nu, nu sa ajungi de la simplu functionar la sef, ci de la incepator, la un om cu foarte multe abilitati. De ce nu? Eu vreau sa stiu si de acolo, si de acolo. Un om are, cel putin, cateva domenii care ii trezesc curiozitatea. Are un hobby, de exemplu. Si de ce sa nu faci  bani dintr-un hobby? Dar daca incepi sa faci bani, intri deja in alta categorie. Eu nu vreau sa raman in categoria de amator, vreau sa trec in cealalta categorie, de profesionist.

Te vezi in viitor profesand in Moldova?

Da. Dar peste o anumita perioada, nu acum. Si daca as veni in domeniul asta, as veni cu ceva nou. Si eu stiu ce nu este. Sunt anumite nise pe care le poti acoperi. Am idei si planuri.

Crezi ca avem public de nisa?

Da, avem. Oamenii, odata cu posibilitatea de a calatori, si-au deschis mintea. Ei devin incarcati experiente, afla, vad. Cand revii, chiar daca esti stabilit aici, cauti acele experiente, cauti ceea ce ai vazut acolo. Pentru multi este foarte mare surpriza sa vina sa gaseasca anumite feluri de mancare pe care le-au mancat in calatorii. Lumea incepe, incet-incet, sa se educe prin calatorii.

Ce bucatarie nationala iti place cel mai mult din cele pe care le-ai cunoscut pana acum?

Pentru mine, mancarea este emotie. Si atunci cand o faci si atunci cand o mananci. Din bucatarii, eu n-am una preferata. Imi place si italiana, imi place si franceza, si mexicana, si indiana, si chinezeasca. Imi place si a noastra. Aleg in functie de dispozitie.

Cine este modelul tau dintre chefi?

Un francez stabilit in Marea Britanie, Raymond Blanc. E autodidact. Are restaurante cu stele Michelin.

Cum e lucrul in bucatarie?

Este greu. Fizic. Stai mult in picioare. Este multa munca de rutina, care te oboseste. Nu tai doar 2 cepi, tai doua kilograme pentru anumite feluri de mancare. Dar finalul este cel mai frumos pentru mine, eu depun efort si mi se da feedback imediat. Am avut comentarii de tot felul, toate bune. Unii spun ca nu au mancat de 10 “asa ceva”. Nu ma consider cel mai bun bucatar, am de invatat inca foarte multe. Nu m-am asteptat la atata admiratie din partea oamenilor.

Stii de ce? Deoarece foarte multa lume isi doreste sa treaca peste rutina de lucrator de oficiu si sa faca ceva la care a visat de foarte mult timp. Sa combine munca de birou cu bucataria, o munca foarte creativa, unde lucrezi cu mainile, multi isi doresc sa faca asta. Intreaba un om ce vis are si majoritatea iti vor spune ceva ce nu este deloc legat de munca pe care o fac zi de zi. Si ei, cand intalnesc pe cineva care au facut acest pas, isi alimenteaza visele, ei inteleg ca mai au o speranta…

In cap trebuie sa se produca un declic. Atat timp cat ai un vis, du-te si fa asta, nu te dezamagi pe tine insuti. Ce ai de pierdut?

Unde te vezi in viitor?

Nu ma vad neaparat lucrand in bucatarie. Domeniul asta este atat de vast. Poti sa fii private chef, poti sa faci catering, poti sa fii food writer, poti sa calatoresti si sa scrii despre asta. Iti poti gasi nisa si sa lucrezi.

panna_cota

Nu vrei sa scrii despre mancare, daca tot ai background in jurnalism si scriere de discursuri?

Posibil voi scrie. Este unul din proiectele mele de viitor. Acum nu-mi permit, insa, sa ma gandesc  foarte mult la proiectul asta. Sunt prea ocupata. Mintea mea e prea ocupata. Jumate de zi gandesc intr-un cadru, jumate de zi – in alt cadru. Nu mai am timp sa ma gandesc la altceva. Ajung acasa la 11 si ma culc. Dimineata ma trezesc si ma duc la birou.

Esti implinita? Programul asta este ok pentru tine?

E obositor. Ma deranjeaza ca nu am timp pentru mine, deocamdata. Dar asta am ales sa fac.

Marele tau vis e legat de bucatarie sau de altceva?

De bucatarie. Si de scris. E o combinatie.

Multumesc, Maia!

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: May, 24