Jurnal

Scrisoarea vulpii sau cu optmart III

De la inceput nu a fost asa. Eu nu scriam despre femei. Nici nu-mi placeau femeile, in afara de vecina de la etajul 2.

Eu nu intotdeauna m-am gandit la consimtamant, la drepturi egale. La faptul ca eu, ca femeie, am dreptul la sexualitate. Nici nu ma gandeam la sexualitatea mea, de fapt. Ea nu era importanta. Nici nu aveam ce-mi asuma la acest capitol. Eu nici nu ma gandeam ca am dreptul sa nu vreau un barbat. Sa-i spun ca nu-l vreau si sa mi-o asum. Eu nu intotdeauna m-am simtit parsiv ca o societate intreaga se simte obligata sa-mi reglementeze viata intima. Sa-mi reglementeze schimbul de fluizi corporali. Sa numere pentru mine partenerii pe care i-am avut sau nu i-am avut si sa-mi dea din deget.

Era clar. Sunt femeie. Si e asa. Intrebari nu mai aveam. Ele nu-mi veneau.

Dar intr-o zi ele au inceput sa-mi vina. Si o data cu ele, revolta.

Intr-o zi am inteles ca vreau sa merg pe strada in haine mulate, sa ma ondulez languros si sa nu fiu etichetata. Intr-o zi, eu mi-am dorit sa am o montirovka, ca sa-i trasnesc pe toti barbatii care nu-si pot tine in frau instinctele si care sunt siguri ca, daca eu am iesit cu decolteul pana acolo, pana unde am considerat eu de cuviinta, eu chiar acum, aici pe loc, in fata lor, sunt obligata sa ma pun in pozitie, ca ei sa se poata satisface. Pentru ca niciodata nici nu veni vorba de cum ei ar putea sa ma satisfaca. Acolo, pe loc, chiar acum.

Intr-o zi am inteles ca vreau sa merg pe strada imbracata ca un baiat. Sa fiu cu ceafa rasa, sa am gesturi brutale, sa raspund agresiv, atunci cand sunt agresata, sa nu zambesc dragut si cu modestie, doar pentru ca „esti domnisoara”. Si sa fiu lasata in pace. Pentru ca o femeie nu se naste cu unicul scop de a placea barbatilor.

Dar eu nu intotdeauna am avut ce spune la acest capitol. Pentru ca e asa. Eu sunt femeie si rolurile au fost demult distribuite. Eu stiu sa ma adaptez situatiilor, care din start sunt dezavantajoase pentru mine. Eu stiu sa ma pliez traditiilor. Eu stiu sa ma transform in femeia care trebuie. Comoda. Perfecta. Ideala. Gingasa. Eu plang din dragoste ranita, eu astept cuminte. Eu stiu sa tac, atunci cand de la mine sa asteapta sa tac, eu stiu sa fac compromisuri ca sa pastrez ceva, eu stiu sa stau la geam si sa astept. Nu, nu respect. Sa astept bomboana sentimentala promisa tuturor fetitelor.

Dar revolta a invins. Tot ce au reprimat femeile din familia mea care au fost pana la mine, a tasnit ca un gheizer. Tot ce au tacut strabunicile si bunicile mele, urla acum. Tot ce a tacut mama mea, urla acum. Toata furia lor innabusita, toate cuvintele inghitite, toate orgasmele netraite – eu le voi revendica.

Tot ce nu au putut trai femeile pana la mine, femeile din impletirea carora am iesit, voi trai eu pentru ele. Pentru ele si pentru femeile care vor ramane in urma mea.

Eu va doresc sa aveti putere si curaj sa faceti dreptate femeilor care au fost si care vor veni.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 22